Sper că am vorbit împăciuitor, dar ea ridică din sprânceană.

— Nu era cazul să mă urmăreşti cu nu ştiu ce dispozitiv demn de James Bond pe care îl construieşti tu pentru cel care dă mai mulţi bani. Oau! Acum e supărată. De ce oare?

— În primul rând, tehnologia care se ocupă cu urmărirea tele‑

foanelor mobile e disponibilă pe internet.

În fine, pe Internetul Ascuns…

— În al doilea rând, compania mea nu produce şi nici nu inves‑

teşte în niciun fel de aparatură de supraveghere.

Simt că mă aprind, dar e momentul meu.

— Şi în al treilea rând, dacă n‑aş fi venit după tine, probabil că

acum te‑ai fi trezit în patul fotografului şi, din câte îmi amintesc, nu păreai foarte entuziasmată de felul în care îşi pleda cauza.

Clipeşte de câteva ori, apoi începe să se hlizească.

Iar râde de mine.

— Din ce cronică medievală ai scăpat? Parcă eşti un cavaler curtenitor.

Este fermecătoare. Mă insultă… din nou, iar ireverenţa ei este reconfortantă, de‑a dreptul reconfortantă. Cu toate acestea, nu‑mi fac iluzii c‑aş fi vreun cavaler în armură strălucitoare. Frate, înţelege greşit. Şi, deşi s‑ar putea să nu fie în avantajul meu, mă simt obligat s‑o avertizez că nu e nimic nici cavaleresc, nici curtenitor la mine.

— Anastasia, mă îndoiesc. Poate un cavaler întunecat.

Dac‑ar şti — şi oare de ce discutăm despre mine? Schimb subiectul.

— Ai mâncat ceva aseară?

Scutură din cap.

Ştiam eu!

— Trebuie să mănânci. De aceea ţi‑a fost atât de rău. Pe bune, asta e regula numărul unu când vine vorba de băut.

— Ai de gând să mă mai cerţi mult?

— Asta crezi tu că fac?

— Aşa mi se pare.

— Ai noroc că doar te cert.

— Ce vrei să spui?

— Păi, dac‑ai fi fost a mea, nu mai puteai să stai în fund o săptămână după prostiile pe care le‑ai făcut ieri. N‑ai mâncat, te‑ai îmbătat, te‑ai pus în pericol de una singură.

Teama pe care o simt mă surprinde de‑a dreptul; ce comporta‑

ment iresponsabil, expus primejdiilor.

90 Grey

E L James 91

— Nici nu vreau să mă gândesc la câte ţi s‑ar fi putut întâmpla.

Se încruntă.

— N‑aş fi păţit nimic. Eram cu Kate.

Foarte responsabilă, ce să zic!

— Şi fotograful? ripostez eu.

— José a sărit calul, atâta tot, spune ea, alungându‑mi îngrijo‑

rarea şi aruncându‑şi părul încurcat pe spate.

— Păi, data viitoare când sare calul, poate o să‑l pui puţin la punct.

— Eşti adeptul disciplinei stricte, nu‑i aşa? se răsteşte ea.

— Ah, Anastasia, nici nu‑ţi dai seama câtă dreptate ai.

Mi‑o închipui legată cu cătuşele de banca mea, cu un ghimbir decojit înfipt în fund ca să nu‑şi poată strânge fesele, apoi plesnită

bine cu o curea sau cu un bici. Mda… Asta ar învăţa‑o minte, să nu mai fie atât de iresponsabilă. Imaginea asta mi se pare extrem de ispititoare.

Mă priveşte cu ochii mari şi o expresie confuză, ceea ce mă face să mă simt încurcat. Oare‑mi poate citi gândurile? Sau se uită doar la chipul meu atrăgător.

— Mă duc să fac un duş. Doar dacă nu vrei tu să faci prima, îi zic, dar ea continuă să mă fixeze cu gura căscată.

Chiar şi cu gura deschisă este adorabilă. E greu să‑i rezist şi de aceea îmi permit s‑o ating, mângâind‑o pe obraz cu degetul mare.

Începe să gâfâie când o ating pe buza de jos — e atât de catifelată.

— Respiră, Anastasia, îi şoptesc, înainte să mă ridic în picioare şi s‑o anunţ că micul dejun va sosi în cincisprezece minute.

Nu spune nimic, gura aia obraznică nu mai are replică măcar o dată.

Ajuns la baie, inspir adânc, mă dezbrac şi intru sub duş. Aproape că sunt tentat să mă masturbez, dar mă opreşte frica de a nu fi desco‑

perit, pe care o am de mai multă vreme.