Foneticã ºi fonologie
111
Curba de rezonanþã (ºi ea schematiza tã) a tubu-
lui rezo na tor este cea reprezent atã în fig. 9.
Interacþiunea semnale ale sursei glotale – tubul
rezonator este reprezentatã dupã cum aratã fig. 10.
(v)Timbrul
Dacã aceeaºi notã muzicalã este pro dusã cu
aju torul unui pian, al unei viori ºi al unei trom pete,
urechea va percepe între cele trei su ne te deosebiri
chiar ºi în situaþia (idealã) cã su ne tele au aceeaºi
frecvenþã ºi aceeaºi inten si ta te. Diferen þele nu sînt
date de ton, ci de structura sunetului. Structura este
furniza tã de numãrul ºi intensitatea armo ni celor,
iar numãrul ºi in ten sitatea armoni celor constituie
tim brul unui semnal acustic.
În exemplul amin tit, timbrul pãrea sã fie determi-
nat de natura (mereu alta) a sursei: un pian, o vioarã,
o trompetã. Cã sursa determinã timbrul este adevãrat,
dar numai parþial. Timbrul depin de, în acelaºi timp, ºi
de cavitatea rezonatoare. O voce auzitã dincolo de un
perete poate fi, de pildã, înþeleasã numai atunci cînd
are inflexiuni joase. Se poate întîmpla astfel deoarece
peretele – corp rezonator – funcþioneazã ca un filtru,
atenuînd armonicele înalte ºi intensifi cînd armoni-
cele apropiate de frecvenþa fundamentalã.
Alãturi de frecvenþã ºi inten sitate, timbrul
oferã date impor tante fonologiei – ºtiinþã înruditã
cu fonet ica. Deosebirile pertinent lingvistice dintre
anumite sunete ale vorbirii se fac pornind de la
studiul timbr ului.
1.1.2. Vibraþii simple ºi com plexe
Periodicitatea unei vibraþii se reprezintã, aºadar, în
spectru printr-o sinusoidã (cf. supra, 1.1.1.). Sinusoida este semnul unei vibraþii simple. Vibraþiile simple
