Mă plimb împreună cu Senka. E o zi grea. Ne îndreptăm spre banca de lângă tunel. Soarele de octombrie străluceşte ca în august. Încălzirea globală e în plină desfăşurare. De-acum, Senka ştie că răspunsul la întrebarea „Al cui eşti tu, fiule ?“ e clar ca bună ziua. Uşurată, mă mai întreabă o dată :

— Al cui eşti tu, fiule ? spune-i tu mamei.

— Al nimănui.

Senka se opreşte din drum, brusc tulburată.

— Cum aşa, „al nimănui“ ? Eşti al meu, sper !

— Nu sunt al lui Milošević ? o întreb eu ca să prelungesc gluma.

Se opreşte din nou.

302

— Of, Doamne, ce catâr poţi fi ! Tocmai am trecut totul prin sită şi tu o iei de la capăt cu nebuniile. Ai ceva în tine care să nu fie politică ?

— Tata nu avea nimic de genul ăsta, aşa că de ce-aş avea eu ?

Mama rămâne nemişcată şi lasă să-i scape câteva lacrimi, apoi mă îmbrăţişează zâmbind. După care ne despărţim. În timp ce sunt dus spre aeroport, Senka îmi face cu mâna. Apoi se întoarce, clătinându-se, spre banca ei şubredă, unde se aşezau ea şi Murat, petrecându-şi zilele lor de refugiaţi.

Ea fuma ţigări Jugoslavija, în timp ce el privea neliniştit în larg, temându-se de un al treilea infarct, care pentru el era sinonim cu sfârşitul. Din păcate, lucrul de care se temea mai tare s-a întâmplat, şi încă foarte repede. A murit din cauza celui de-al treilea infarct, în primele momente ale declan-şării războiului din Bosnia, iar Senka, pentru a-i rămâne fidelă, a continuat să vină în acelaşi loc.

Senka se aşază pe bancă şi coboară imediat pleoapele. În faţa ochilor apare soţul ei.

— Până când va mai dezmembra acest Elţin cea mai mare putere militară a lumii ? Are omul ăsta măcar un strop de morală ? E normal la cap ? !

— Dumnezeu să te aibă în pază, Murat, de unde să ştiu eu asta ?

— Nu e nimic de ştiut, Senka, se vede cu ochiul liber !

— Am treburi mai importante de făcut decât să văd până

unde va duce Elţin prăbuşirea Rusiei.

— Nu înţelegi chiar nimic, Senka. Dacă o putere ca asta se prăbuşeşte, totul o ia la vale ! Ruşii nu trebuie să se prăbuşească !

— Pe legea mea, dacă sunt conduşi de un beţiv ca Elţin, ce altceva pot face decât să se ducă de râpă ?

— Şi de ce, mă rog frumos, insişti pe cuvântul „beţiv“ ? Nu cumva, din întâmplare, e o aluzie ? Doar n-o să ne apucăm acum să ne insultăm ? !

— Cine vorbeşte de insulte ?

— Tu, când pomeneşti de alcool !

— Să mă ierte Dumnezeu, dar dacă n-ar fi alcoolul, ai sta aici, lângă mine.

303

— Văd că n-ai să înţelegi niciodată nimic din politică, Senka !

— Slavă Domnului, niciodată !

— Unde-i Emir ? se interesează tata, pentru a calma lucrurile.— A plecat cu Stribor să facă muzică pe undeva.

— O fi de bine ? Nu mai e la vârsta când zdrăngăneşti la chitară !

— Dacă e de bine ? Stă cu ochii pe Stribor, ştii cum sunt tinerii de azi. Şi Stribor e ca tine, nu stă o clipă locului.

— A venit şi Maja ?

— A venit de Anul Nou, acum se ocupă de Dunja, o tratează ca pe-o prinţesă.

— Bine zicea Mišo apropo de Dunja : în familie s-a născut o adevărată doamnă. E minunat să ai o doamnă în familie !

Doamnele nu înjură, nu poartă bocanci şi, bineînţeles, nu beau bere. Aşa e şi ea ?

— Şi mai bine încă ! Vorbeşte franceza ca pe sârbă. Emir zice că scrie poveşti ca o adevărată scriitoare.

— Slavă Domnului ! Şi Mišo cum o duce ?

— E bine şi el, îşi petrece zilele pescuind pe Dunăre, iar Lela face turism pe undeva. O admir, e o adevărată globe-trotter !

Deodată, tata nu mai spune nimic. Senka se nelinişteşte.

— Mai eşti aici, Murat ?

— Da, sunt aici. M-am săturat până peste cap de puşcăria asta, draga mea Senka.

— Fii atent la povestea asta, Murat : aseară am adormit mai devreme, mi-ai apărut în faţa ochilor şi m-ai chemat să

vin lângă tine.

— Şi cum mi-ai răspuns ?

— Nu sunt pregătită încă, dar când o să vin, crede-mă, n-o să mai poţi scăpa niciodată de mine. Dragul meu, să avem răbdare, într-o bună zi o să se întâmple şi asta.

— Chiar crezi aşa ceva ?

— E obligatoriu, puşcăria nu durează o veşnicie.

— Dar moartea, da, Senka dragă !

— Nimic nu e veşnic, numai să ai răbdare.

După ce a murmurat aceste cuvinte de consolare pentru tata, mama şi-a adunat ustensilele de fumat, a pus totul în geantă

304