Am făcut cale-întoarsă până la scara de incendiu, am coborât şi am dat ocol clădirii în graba mare, chiar la timp pentru a-l vedea pe Claret mergând pe Ramblas în jos. Am grăbit pasul, apropiindu-mă tot mai mult de el. Nu s-a întors până în dreptul străzii Fernando, în drum spre piaţa San Jaime. Printre porticurile din Piaza Real13 am zărit un telefon public. Trebuia să-l sun cât mai iute pe Florián şi să-i explic ce se întâmpla, dar, dacă mă opream, îl pierdeam pe Claret.
A intrat în Cartierul Gotic, iar eu am mers pe urma lui.
Curând, silueta i s-a pierdut pe sub podeţele dintre palate.
Arcade imposibile proiectau umbre sacre, ce jucau pe ziduri.
Eram în Barcelona fermecată, labirintul spiritelor, iar spiriduşii timpului ne urmăreau pe străzi cu nume de legendă.
13 Piaţa Regală.
133
- MARINA -
20
Am mers pe urmele lui Claret până în dreptul unei străzi ascunse în dosul catedralei. În colţul ei era un magazin de măşti. M-am apropiat de vitrină şi am simţit privirea goală a chipurilor de hârtie. M-am aplecat să arunc o privire. Claret se oprise la vreo douăzeci de metri, lângă o scăriţă ce ducea la canalele de scurgere. Se lupta cu capacul greu de metal.
Când a izbutit să-l dea deoparte, a coborât în gaură. Abia atunci m-am apropiat. Am auzit paşi coborând pe treptele de metal şi am văzut reflexul unei raze de lumină. M-am dus la gura de canal şi am privit. Un curent de aer viciat urca prin puţ. Am rămas acolo până ce paşii lui Claret nu s-au mai auzit, iar tenebrele au devorat lumina pe care o purta.
Venise vremea să-l sun pe inspectorul Florián. Am întrezărit luminile unei cârciumi care închidea foarte târziu sau deschidea foarte devreme. Temniţa aia puţea a vin şi ocupa demisolul unui edificiu ce avea probabil cel puţin trei sute de ani. Cârciumarul era înăcrit, avea ochi minusculi şi purta un fel de bonetă militară. A ridicat din sprâncene şi m-a privit cu dezgust. În spatele lui, peretele era împodobit cu steguleţele diviziei albastre14, ilustrate din Valle de Los Caídos15 şi un portret al lui Mussolini.
— Cară-te! a strigat. Nu deschidem înainte de cinci.
— Vreau doar să dau un telefon. E o urgenţă.
— Întoarce-te la cinci.
14 Divizie spaniolă alcătuită din 40.000 de voluntari franchişti ; trimisă în ajutorul armatei germane pe frontul de la Novgorod şi la asediul Sankt Petersburgului, divizia a luptat pe frontul sovietic din octombrie 1941
până în octombrie 1943, pierzând 4.000 de combatanţi.
15 „Valea celor Căzuţi", spectaculos monument funerar în memoria celor 50.000 de victime ale războiului civil din Spania, unde sunt îngropaţi Francisco Franco şi José Antonio Primo de Rivera. Biserica şi monumentul au fost înălţate (1940-1960), în condiţii de maximă
severitate, prin munca deţinuţilor politici (republicani).
134
- CARLOS RUIZ ZAFÓN -
— Dacă m-aş putea întoarce la cinci, n-ar mai fi o urgenţă.
Te rog. Vreau să sun la poliţie.
Cârciumarul m-a cercetat atent şi, în fine, mi-a arătat telefonul de pe perete.
— Aşteaptă să-ţi fac legătura cu exteriorul. Ai cu ce plăti, da?
— Fireşte, am minţit.
Receptorul era slinos. Lângă telefon era un talger de sticlă
cu cutii de chibrituri pe care apăreau numele localului şi un vultur imperial. Crama Valor, scria acolo. Am profitat că
patronul se întorsese cu spatele, ca să pună în funcţiune contorul şi mi-am umplut buzunarele cu cutii de chibrituri.
Când s-a întors, i-am zâmbit cu sfântă inocenţă. Am format numărul pe care mi-l dăduse Florián şi am auzit cum telefonul suna de nenumărate ori, fără ca nimeni să
răspundă. Începeam să mă tem că prietenul insomniac al inspectorului adormise sub tirul buletinelor BBC, când cineva a ridicat receptorul la celălalt capăt al firului.
— Bună seara şi scuzaţi-mă că vă deranjez la ora asta, am zis. Trebuie să vorbesc urgent cu inspectorul Florián. E o urgenţă. El mi-a dat acest număr, în caz că…
— Cine sunteţi?
— Óscar Drai.
— Óscar cum?
A trebuit să-mi spun răbdător numele pe litere.
— Un moment. Nu ştiu dacă e acasă. Nu văd să ardă
lumina. Puteţi aştepta?
M-am uitat la patronul barului, care ştergea pahare în ritm marţial, sub privirea falnică pe care ne-o arunca Il Duce.
— Da, am spus curajos.
