— Nu-i aici.
— Unde atunci?
— Tu ştii unde, a replicat Shelley.
131
- MARINA -
Claret a oftat. Şi-a tras pistolul şi, abătut, a lăsat braţul să-i cadă.
— Toţi suntem condamnaţi, a spus Shelley. E doar o chestiune de timp. Niciodată nu l-ai înţeles, iar acum mai puţin ca oricând.
— Pe tine nu te înţeleg, a spus Claret. Eu am să mă duc la moarte fără să am nimic pe conştiinţă.
Shelley a râs amar.
— Morţii nu-i pasă de conştiinţă, Claret.
— Mie da.
Brusc, María Shelley s-a ivit în uşă.
— Tată, eşti bine?
— Da, María. Culcă-te. E doar prietenul Claret, care pleacă.
María şovăia. Claret o privea fix şi o clipă mi s-a părut că
în jocul privirilor lor era ceva nedefinit.
— Fă ce-ţi spun. Du-te.
— Da, tată.
Maria a ieşit. Shelley a privit din nou în foc.
— Tu ai grijă de conştiinţa ta. Eu trebuie să-i port de grijă
fiicei mele. Du-te acasă. Nu poţi face nimic. Nimeni nu poate face nimic. Ai văzut cum a sfârşit Sentís.
— Sentís a sfârşit aşa cum merita, a dat sentinţa Claret.
— N-ai de gând să-i ieşi în întâmpinare?
— Eu nu-mi părăsesc prietenii.
— Dar ei te-au părăsit pe tine, a spus Shelley.
Claret s-a îndreptat spre ieşire, dar s-a oprit, auzind rugămintea lui Shelley.
— Aşteaptă…
S-a apropiat de dulapul de lângă birou. A căutat lanţul cu cheiţă, ce-i atârna de gât. A deschis dulapul cu cheiţa. A luat nişte obiecte de acolo şi i le-a întins lui Claret.
— Ia-le, a poruncit. Eu n-am curajul să le folosesc. Nici credinţa.
M-am străduit să văd ce-i oferea lui Claret. Era un etui; mi s-a părut că avea în interior câteva capsule argintii. Gloanţe.
132
- CARLOS RUIZ ZAFÓN -
Claret le-a acceptat şi le-a cercetat cu grijă. Ochii i s-au întâlnit cu ai lui Shelley.
— Mulţumesc, a murmurat.
Shelley a făcut în tăcere semn că nu, de parcă nu voia mulţumiri. Claret a golit butoiul armei şi l-a umplut cu gloanţele lui Shelley. Acesta îl privea nervos, frecându-şi mâinile.
— Nu te duce, l-a implorat.
Claret a închis butoiul şi a răsucit tamburul.
— N-am de ales, a replicat, deja în drum spre ieşire.
De cum a dispărut, m-am retras din nou spre cornişă.
Ploaia se mai liniştise. M-am grăbit să nu-l pierd pe Claret.
