Mă refer la tot ce-a spus despre vânătoare.

— Nu cred că lady Circumference ştie să deosebească

diferitele ramuri sportive. Am observat adesea la femeile de felul ei o tendinţă de a considera atletismul drept o formă

inferioară a vânătoarei de vulpi. E ceva ilogic. Şi-apoi, a sărit ca arsă când domnul Cholmondley a făcut nu ştiu ce remarcă despre cruzimea faţă de animale. Precum bine spui, a fost o remarcă deplasată şi cam nefericită. Nu mi-a plăcut nici aluzia la partidul liberal. Domnul Clutterbuck a candidat de trei ori, după cum ştii. În general, n-a fost un discurs prea reuşit. M-am bucurat când am văzut-o plecând.

— Ce frumoasă limuzină are doamna Beste-Chetwynde!

spuse Flossie. Dar ideea de a veni cu un valet mi s-a părut cam ostentativă.

— Îi pot ierta valetul, dar nu-i pot ierta faptul că l-a adus pe domnul Cholmondley cu ea, spuse Dingy. M-a întrebat dacă am auzit vreodată de un scriitor pe nume Thomas Hardy.

— Pe mine m-a rugat să merg cu el în weekend la Reigate, mărturisi Flossie. Şi încă pe un ton destul de intim…

— Florence, sper că ai refuzat!

— A, da, am refuzat, spuse Flossie cu mâhnire în glas.

Merseră mai departe pe alee, în tăcere. Deodată Dingy întrebă:

— Ce-o să facem cu focurile de artificii pe care-ai insistat 90

să le cumpărăm? A plecat toată lumea.

— N-am chef de focuri de artificii, răspunse doctorul. Poate altădată, dar acum nu.

*

Reîntorşi în sala comună, Paul şi Grimes se cufundară, posomorâţi, în fotolii. Focul, neîntreţinut de la prânz, se stinsese aproape; în cămin nu rămăsese decât un pumn de cenuşă fierbinte.

— Bine că s-a terminat, bătrâne, spuse Grimes.

— Da, răspunse Paul.

— Toată banda veselă s-a risipit?

— Da.

— Înapoi la rutina cotidiană şi la liniştea monahală?

— Da.

— Am văzut în viaţa mea şi serbări mai plăcute.

— Da.

— Lady C. nu prea e veselă din fire.

— Nu prea.

— Moş Prendy s-a cam făcut de râs.

— Da.

— Ce-i cu dumneata, bătrâne? Pari cam turtit. Te-a ameţit societatea, prinzându-te în vârtejul ei vesel?

— Spune-mi, Grimes, ce fel de relaţii crezi că există între doamna Beste-Chetwynde şi negrul acela?

— Păi, n-aş crede că umblă cu el doar de dragul conversaţiei lui alese.

— Da, şi eu cred la fel.

— De fapt, nu-mi displace să diagnostichez un simplu caz de atracţie sexuală.

— Da, cred că ai dreptate.

— Sunt sigur… Dumnezeule, ce-i gălăgia asta?

Era domnul Prendergast.

— Ascultă, moş Prendy, îl întâmpină Grimes, ai dat o lovitură grozavă moralei din sala comună.

— La naiba cu sala comună! tună domnul Prendergast. Ce ştie sala comună despre catapetesme?

91

— În regulă, bătrâne. Aici toţi suntem prieteni. Ceea ce spui în legătură cu catapetesmele e adevărat.

— Data viitoare au să pună la îndoială eficacitatea botezului. Biserica n-a încurajat niciodată opiniile laice în chestiunile religioase. Dac-ar fi vorba de mâncare şi băutură, da, de băutură, încă ar mai merge. Dar nu de botez! Doar de băutură!

Şi se aşeză.

— Urâtă poveste, frate, spuse Grimes. Da, foarte urâtă

poveste. Prendy, îţi dai seama că peste două minute o să

sune clopoţelul, şi că eşti de servici la clasa de meditaţie?

— Bing, bang! Pisicuţa stă în ştreang!

— Hodoronc-tronc, Prendy!

— Ştiu multe cântece despre clopote. Clopote de înmormântare, clopote de nuntă, clopote pentru sfânta cuminecătură, clopoţele pentru oi, clopote pentru incendiu, clopoţele pentru uşi, precum şi clopote simple.

Paul şi Grimes schimbară priviri mâhnite.

— Am impresia că unul dintre noi trebuie să-l înlocuiască