felicit, domnule Clutterbuck!
— Bine, dar a alergat doar cinci ture, stărui lady 81
Circumference.
— Înseamnă că a câştigat cursa de demifond.
— O cursă foarte obositoare.
— Dar ceilalţi băieţi au alergat şase ture! răcni lady Circumference, ieşindu-şi din fire.
— În cazul acesta, spuse doctorul imperturbabil, băieţii s-au clasat respectiv întâiul, al doilea, al treilea, al patrulea şi al cincilea, în cursa de trei mile. E dar că a fost oarecare confuzie la mijloc. Diana, cred că e momentul să servim ceaiul.
Atmosfera era încordată, dar din fericire, în timp ce vorbea doctorul, atenţia tuturor se îndreptă asupra unei uriaşe limuzine argintii, care luneca fără zgomot spre stadion.
— Ce prezenţă putea fi mai oportună? Iat-o pe doamna Beste-Chetwynde!
Din trei sărituri ajunse lângă automobil, dar valetul i-o luase înainte: portiera se deschise, iar dintre pernele din fund ieşi un tânăr înalt, îmbrăcat într-un pardesiu cenuşiu, strâns pe talie. După el, aidoma primei brize primăvăratece de pe Champs-Elysées, apăru doamna Beste-Chetwynde: pantofi din piele de şopârlă, ciorapi de mătase, blană de şinşila, o pălărioară neagră şi strâmtă, împodobită cu platină
şi diamante.
— Sper că n-ai nimic împotrivă, doctore Fagan, că l-am adus şi pe Chokey? rosti ea cu vocea ascuţită şi impersonală, care poate fi auzită în orice hotel Ritz, de la New-York până la Budapesta. Îi plac la nebunie sporturile.
— Adevărat, spuse Chokey.
— Dragă doamnă Beste-Chetwynde! rosti doctorul Fagan.
Scumpa mea doamnă Beste-Chetwynde!
Şi-i strânse mănuşa, negăsind alte cuvinte de bun venit, pentru că „Chokey”, deşi foarte distins şi elegant, era un negru.
Capitolul IX
Sporturile (continuare)
82
Pavilionul cu gustări arăta foarte frumos. Masa cea lungă
din mijloc era aşternută cu o pânză albă, pe care fuseseră
aşezate, la intervale regulate, vaze cu flori, iar între ele farfurii cu sandvişuri şi cu prăjituri, şi sticle cu limonada şi şampanie. În spatele mesei, pe un fundal de palmieri, stăteau patru slujnice velşe cu tichii şi şorţuri curate, care turnau ceai. În spatele lor şedea domnul Prendergast, cu un pahar de şampanie în mână; peruca îi era cam strâmbă. Când îi văzu pe oaspeţi, se ridică anevoie în picioare şi făcu o mică
plecăciune, apoi se aşeză la loc, destul de brusc.
— Domnule Pennyfeather, eşti bun să serveşti sandvişurile cu foie gras? spuse Dingy. Nu uita că nu-s pentru băieţi, nici pentru căpitanul Grimes.
— Vreau şi eu unul! îl rugă Flossie când trecu pe lângă ea.
Philbrick, socotindu-se pesemne el însuşi un musafir ca toţi ceilalţi, purta o discuţie aprinsă cu Sam Clutterbuck, pe tema curselor de ogari.
— Ce spui de negrul ăla? îl întrebă el pe Paul, când acesta îi dădu un sandviş.
— Mi se umple inima de bucurie când îl văd pe moş
Prendy petrecând, spuse Grimes. Păcat, totuşi, că l-a împuşcat pe băiat.
— După felul cum îşi bea ceaiul, nu s-ar putea spune că
suferă din cale-afară. Nu-i o după-amiază prea reuşită, ce părere ai?
— Circulă, băiete, circulă! Situaţia o să se cam complice.
Şi chiar aşa avea să fie. Gâlceava stârnită pe neaşteptate în legătură eu cursa de trei mile, nu fusese dată uitării, deşi sosirea doamnei Beste-Chetwynde îi pusese frâu. În pavilion se formaseră două tabere adverse. De o parte erau soţii Circumference, Tangent, vicarul, colonelul Sidebotham, şi familia Hope-Brown; de cealaltă, cei şapte Clutterbuck, Philbrick, Flossie, şi doi-trei părinţi pe care lady Circumference îi jignise în după-amiaza aceea. Nimeni nu vorbea despre alergări, dar în ochii tuturor scăpărau fulgerele primejdioase ale sportivităţii ultragiate. Mai mulţi părinţi, dornici să bea ceai, se îmbulziseră în jurul lui Dingy, lângă
83
masă. Chokey şi doamna Beste-Chetwynde se ţineau departe de acest grup. Era limpede că balanţa socială se afla într-o cumpănă foarte instabilă, şi că de ei depindea rezultatul. Cu sau fără negrul ei, doamna Beste-Chetwynde era o femeie extrem de importantă.
— Vai, doctore Fagan, spuse ea, ce rău îmi pare că am scăpat întrecerile sportive! Am făcut o călătorie foarte înceată, oprindu-ne mereu pentru a vizita bisericile. Nu-l poţi urni din loc pe Chokey când vede o biserică veche. Se dă în vânt după cultură – nu-i aşa, dragul meu?
— Aşa e, adeveri Chokey.
— Muzica te interesează? îl întrebă doctorul, plin de tact.
— Ai auzit, Baby? exclamă Chokey. Sunt întrebat dacă
muzica mă interesează! Cred şi eu că da!
