— Cântă dumnezeieşte, întări doamna Beste-Chetwynde.
— Crezi că mi-a ascultat ultimele imprimări?
— Nu, dragul meu, nu cred.
— Atunci, ascultă-le, sir, şi-o să afli că muzica mă
interesează cu-adevărat.
— Hai, dragul meu, nu te întrista! Vino cu mine să te prezint doamnei Circumference. Complexul de inferioritate e de vină, îngeraşule!… Arde de nerăbdare să cunoască
aristocraţia. Nu-i aşa, scumpule?
— Aşa e, adeveri Chokey.
— Mi se pare insultător să aduci aici un negru, spuse doamna Clutterbuck. E o insultă pentru femeile noastre.
— Negrii sunt oameni de treabă, spuse Philbrick. Eu, pe chinezi, îi detest – sunt nişte făpturi murdare şi inumane. Un prieten de-al meu a fost omorât de-un chinez. I-a tăiat beregata, de la o ureche la cealaltă.
— Dumnezeule! exclamă guvernanta copiilor Clutterbuck.
Când s-a întâmplat asta? în răscoala boxerilor?
— Nu, râse Philbrick, s-a întâmplat într-o sâmbătă seara, pe Edgware Road. S-ar fi putui întâmpla oricăruia dintre noi.
— Ce-a spus domnul? întrebară copiii.
— Lăsaţi asta, scumpilor! Daţi fuga şi mai mâncaţi câte o felie din torta aia verde.
Copiii alergară, supuşi, dar ceva mai târziu băieţaşul fu 84
auzit şoptindu-i surioarei sale, care îngenunchea pentru rugăciune, „i-a tăiat beregata, de la o ureche la cealaltă”. Iată
de ce multă vreme de-aci înainte domnişoara Clutterbuck avea să simtă o strângere de inimă la vederea autobuzului care merge spre Edgware Road.
— Un prieten de-al meu care trăieşte în Savannah mi-a povestit câte ceva despre negri, spuse Sam. Fireşte, e greu să
vorbeşti despre asta în faţa unor femei, dar adevărul e că nu-şi pot stăpâni patimile. Pricepi ce vreau să spun?
— Ce lucru îngrozitor! exclamă Grimes.
— Nu-i vina lor, aşa li-e firea! Ca animalele, de! Dar tocmai fiindcă sunt aşa, eu spun că-i mai bine să-i vedem cât mai rar.
— Adevărat, spuse domnul Clutterbuck.
Lordul Circumference îi spunea lui Paul:
— Am avut o conversaţie foarte bizară cu dirijorul orchestrei voastre. M-a întrebat dacă mi-ar face plăcere să o cunosc pe cumnată-sa. Iar când i-am răspuns: „Da, aş fi încântat”, mi-a spus că în mod normal costă o liră, dar că o să-mi acorde un tarif special. Ce-o fi vrut să spună, domnule Pennyfoot?
Colonelul Sidebotham stătea de vorbă cu vicarul:
— Pe legea mea, nu-mi place mutra negrului ăstuia. Am văzut destui războinici în Sudan – toţi nişte diavoli. Mă duc să vorbesc cu doamna Clutterbuck. Între noi fie vorba, cred că lady C. a întins cam prea tare coarda. N-am privit personal cursa, dar există limite…
— Ploaia nu-i bună deloc pentru recolta de sfeclă, spunea lady Circumference.
— Într-adevăr, admise doamna Beste-Chetwynde. Rămâi mai multă vreme în Anglia?
— Păi, trăiesc în Anglia, spuse lady Circumference.
— Minunat, draga mea! Dar nu găseşti că viaţa e prea scumpă?
Asta era una dintre temele preferate ale doamnei Circumference, dar nu prea avea chef să o abordeze în faţa doamnei Beste-Chetwynde, cu acelaşi entuziasm cu care o trata în faţa doamnei Sidebotham sau a nevestei vicarului.
85
Nu prea se simţea la larg printre oamenii mai bogaţi decât ea.
— Păi, de la război încoace, toţi am cam strâns cureaua, răspunse ea scurt. Ce mai face Bobby Pastmaster?
— S-a ramolit, dar rău de tot, spuse doamna Beste-Chetwynde. Chokey nu se poate înţelege cu el. O să-ţi placă
Chokey. Moare după Anglia! Am trecut pe la toate catedralele, iar acum o să luăm la rând casele de ţară. Ne gândeam să venim într-o după-amiază la castelul Tangent, să
vă vedem.
— Ar fi minunat, dar din păcate acum rămânem la Londra.
Care catedrală ţi-a plăcut mai mult, domnule Chokey?
