Mă refer la tot ce-a spus despre vânătoare.
— Nu cred că lady Circumference ştie să deosebească
diferitele ramuri sportive. Am observat adesea la femeile de felul ei o tendinţă de a considera atletismul drept o formă
inferioară a vânătoarei de vulpi. E ceva ilogic. Şi-apoi, a sărit ca arsă când domnul Cholmondley a făcut nu ştiu ce remarcă despre cruzimea faţă de animale. Precum bine spui, a fost o remarcă deplasată şi cam nefericită. Nu mi-a plăcut nici aluzia la partidul liberal. Domnul Clutterbuck a candidat de trei ori, după cum ştii. În general, n-a fost un discurs prea reuşit. M-am bucurat când am văzut-o plecând.
— Ce frumoasă limuzină are doamna Beste-Chetwynde!
spuse Flossie. Dar ideea de a veni cu un valet mi s-a părut cam ostentativă.
— Îi pot ierta valetul, dar nu-i pot ierta faptul că l-a adus pe domnul Cholmondley cu ea, spuse Dingy. M-a întrebat dacă am auzit vreodată de un scriitor pe nume Thomas Hardy.
— Pe mine m-a rugat să merg cu el în weekend la Reigate, mărturisi Flossie. Şi încă pe un ton destul de intim…
— Florence, sper că ai refuzat!
— A, da, am refuzat, spuse Flossie cu mâhnire în glas.
Merseră mai departe pe alee, în tăcere. Deodată Dingy întrebă:
— Ce-o să facem cu focurile de artificii pe care-ai insistat 90
să le cumpărăm? A plecat toată lumea.
— N-am chef de focuri de artificii, răspunse doctorul. Poate altădată, dar acum nu.
*
Reîntorşi în sala comună, Paul şi Grimes se cufundară, posomorâţi, în fotolii. Focul, neîntreţinut de la prânz, se stinsese aproape; în cămin nu rămăsese decât un pumn de cenuşă fierbinte.
— Bine că s-a terminat, bătrâne, spuse Grimes.
— Da, răspunse Paul.
— Toată banda veselă s-a risipit?
— Da.
— Înapoi la rutina cotidiană şi la liniştea monahală?
— Da.
— Am văzut în viaţa mea şi serbări mai plăcute.
— Da.
— Lady C. nu prea e veselă din fire.
— Nu prea.
— Moş Prendy s-a cam făcut de râs.
— Da.
— Ce-i cu dumneata, bătrâne? Pari cam turtit. Te-a ameţit societatea, prinzându-te în vârtejul ei vesel?
— Spune-mi, Grimes, ce fel de relaţii crezi că există între doamna Beste-Chetwynde şi negrul acela?
— Păi, n-aş crede că umblă cu el doar de dragul conversaţiei lui alese.
— Da, şi eu cred la fel.
— De fapt, nu-mi displace să diagnostichez un simplu caz de atracţie sexuală.
— Da, cred că ai dreptate.
— Sunt sigur… Dumnezeule, ce-i gălăgia asta?
Era domnul Prendergast.
— Ascultă, moş Prendy, îl întâmpină Grimes, ai dat o lovitură grozavă moralei din sala comună.
— La naiba cu sala comună! tună domnul Prendergast. Ce ştie sala comună despre catapetesme?
91
— În regulă, bătrâne. Aici toţi suntem prieteni. Ceea ce spui în legătură cu catapetesmele e adevărat.
