— Dacă băiatul are cincisprezece ani, nu înseamnă
neapărat că ea are peste treizeci şi unu, nu-i aşa? întrebă
Paul.
— Băiete, eşti amorezat? spuse Grimes.
93
— Prostii!
— Îndrăgostit lulea?
— Nu, nu!
— Pasiune tandră?
— Nu.
— Micile săgeţi ale zglobiului Cupidon?
— Nu.
— Capriciile primăverii, visele de dragoste ale tinereţii?
— Prostii!
— Nici măcar o accelerare a bătăilor inimii?
— Nu.
— O dulce disperare?
— Categoric nu.
— O speranţă fragilă?
— Nu.
— Un frisson? Un je ne sais quoi? 14
— Nimic de acest gen.
— Mincinosule! exclamă Grimes.
Urmă o lungă tăcere, după care Paul spuse:
— Grimes, mă întreb dacă n-ai cumva dreptate?
— Sigur că da, băiete. Du-te şi cucereşte-o! Ridic paharul pentru fericita pereche! Fie ca toate necazurile voastre să fie mărunte.
Într-o stare de spirit cu totul nouă pentru el, Paul îl însoţi pe Grimes înapoi la castel. Ora de meditaţie se terminase.
Domnul Prendergast stătea rezemat de cămin, cu un zâmbet de mulţumire.
— Helo, Prendy, beţiv bătrân! Cum ţi-a mers?
— Straşnic! răspunse domnul Prendergast. Niciodată nu i-am găsit într-o formă mai bună. Am scărmănat cu nuiaua douăzeci şi trei de băieţi.
Capitolul XI
14 Fior... nu ştiu ce (fr.).
94
Philbrick (continuare)
A doua zi, domnul Prendergast nu mai avea nimic din aplombul din ajun.
— Te doare capul? îl întrebă Grimes.
— Mă cam doare.
— Ai ochii obosiţi. Ţi-e sete?
— Da, oarecum.
— Sărmane moş Prendy! Am ştiut eu! Totuşi a meritat, nu-i aşa?
