Încetă totuşi să jongleze, iar domnul Prendergast mâncă
netulburat două pêches Melba.
— Norul negru a trecut, spuse Grimes. În sfârşit, Grimes se poate bucura de această seară.
108
Capitolul XIII
Moartea unui dascăl de şcoală publică
Şase zile mai târziu, şcoala primi o jumătate de zi liberă şi îndată după prânz bigamul căpitan Edgar Grimes fu cununat cu domnişoara Florence Selina Fagar, în biserica parohiei Llanabba. O mică zgârietură la mână îl împiedică pe Paul să
cânte la orgă. Porni prin biserică împreună cu domnul Prendergast, care, spre deznădejdea lui, primise din partea doctorului Fagan porunca de a-i încredinţa mirelui mireasa.
— Nu am de gând să asist, spusese doctorul. Toată
povestea asta e extrem de dureroasă pentru mine.
Toţi ceilalţi se aflau însă acolo, cu excepţia micului lord Tangent, care fusese trimis la un dispensar local, pentru a i se amputa piciorul rănit. Băieţii, în majoritatea lor, salutaseră ceremonia ca pe o abatere plăcută de la programul lor zilnic, destul de plicticos. Numai Clutterbuck părea bosumflat.
— N-am impresia că vor avea copii prea frumoşi, spuse Beste-Chetwynde.
Darurile de nuntă erau cam puţine. Băieţii contribuiseră
fiecare cu câte un şiling şi cumpăraseră, la o prăvălie din Llandudno, un ceainic argintat, amintind vag de stilul art nouveau. Doctorul le dăduse un cec în valoare de douăzeci şi cinci de lire. Domnul Prendergast îi oferise lui Grimes un baston – „pentru că mi-l lua totdeauna pe-al meu” – iar Dingy, destul de generoasă, le dăduse două rame pentru fotografii, un calendar şi o tavă de alamă din Benares. Paul fusese ales ca naş.
Ceremonia religioasă se desfăşură fără nicio piedică, deoarece soţia irlandeză a lui Grimes nu apăru să conteste cununia. Flossie purta o rochie croită dintr-o catifea destul de bătătoare la ochi şi o pălărie cu două pene roz.
— Am fost aşa de încântată când mi-a spus că nu ţine neapărat să mă îmbrac în alb, deşi rochia albă ar fi putut, fireşte, să fie vopsită mai târziu.
109
Atât mireasa cât şi mirele dădură răspunsuri corecte la întrebările vicarului, care rosti apoi o foarte emoţionantă
predică pe tema căminului şi a dragostei conjugale:
— Ce frumos este să vezi doi tineri în floarea vârstei pornind, cu binecuvântarea Bisericii, să înfrunte laolaltă
viaţa! Cu atât mai frumos este când un bărbat şi o femeie ajunşi la deplina maturitate vin şi spun: „Experienţa noastră
de viaţă ne-a învăţat că unul singur nu e de-ajuns.”
Băieţii stăteau înşiraţi pe aleea ce ducea de la uşa bisericii spre cimitir. Monitorul le porunci:
— De trei ori vivat! pentru doamna şi domnul căpitan Grimes!
După aceea se întoarseră la castel. Luna de miere fusese amânată până la sfârşitul trimestrului, adică peste zece zile, iar pregătirile făcute pentru primele zile ale vieţii lor conjugale erau cam sărăcăcioase.
— Trebuie să vă descurcaţi cum puteţi, le spusese doctorul. Presupun că vreţi să dormiţi în acelaşi dormitor.
Cred că nu va avea nimeni nimic împotrivă să vă mutaţi amândoi în odaia cea mare din turnul de apus. E cam umedă, dar sper că Diana va avea grijă să se facă foc. Aţi putea folosi, serile, salonul de zi, iar căpitanul Grimes va lua, fireşte, masa cu mine, în sufragerie, nu cu băieţii. N-aş vrea să-l găsesc şezând în salonul cel mare, şi nici, desigur, în biblioteca mea. Aş prefera să-şi păstreze, ca mai înainte, cărţile şi roba în sala comună. Pentru trimestrul următor mă
voi gândii la alt aranjament. Poate C-o să vă cedez unul dintre pavilioane sau o să vă amenajez un fel de salon în turn. Nu eram pregătit pentru o asemenea răsturnare a vieţii melc de familie.
Diana, care se comportase destul de onorabil în această
ocazie, puse o vază cu flori în dormitor, şi aprinse un foc uriaş, alimentat cu rămăşiţele unui pupitru şi cu două dintre lădiţele elevilor.
În seara aceea, în timp ce domnul Prendergast se afla în sala de meditaţii de la capătul coridorului, Grimes îi făcu o vizită lui Paul în sala comună. Nu părea să se simtă la largul lui în hainele de seară.
110
— Cina s-a terminat, spuse el. Bătrânul se poartă destul de bine.
— Dar dumneata cum te simţi?
— Nu prea bine, băiete. Primele zile sunt totdeauna pline de încordare, chiar în cele mai romantice căsnicii, aşa se spune. Socrul meu e ceea ce se cheamă un om dificil. Se dezgheaţă încet, de! Presupun că, în calitate de om însurat, nu se cuvine să mă mai duc la madam Roberts, ce spui?
— Ar putea să pară ciudat în prima seară, nu crezi?
— Flossie cântă la pian, Dingy face socoteli, iar bătrânul s-a dus în bibliotecă. Nu crezi că avem timp să bem ceva la repezeală?
Porniră braţ la braţ pe drumul cunoscut.
— Astă seară fac eu cinste, spuse Grimes.
Muzicanţii mai erau acolo şi discutau, cu capetele apropiate, despre împărţirea câştigului.
