— Cazul lui Pennyfeather pare să fie cu totul aparte, spuse rectorul. Spui că a alergat fără pantaloni de-a lungul curţii?

E necuviincios. Mai mult decât atât: e indecent. De fapt, aş fi gata să spun că e de o indecenţă flagrantă. Nu o asemenea conduită aşteptăm noi din partea unui cărturar!

— Ce-ar fi să-l supunem la o amendă într-adevăr grea?

propuse decanul juniorilor.

— Mă cam îndoiesc că poate plăti. Am impresia că nu-i un om bogat. Auzi dumneata, fără pantaloni! La acea oră din noapte! Cred că cel mai bine ar fi să scăpăm cu totul de el.

Un tânăr de teapa lui nu face niciun bine colegiului.

*

Două ore mai târziu, în vreme ce Paul îşi vâra cele trei costume în geamantănaşul său de piele, trezorierul îi trimise vorbă că doreşte să-l vadă.

— Vai, domnule Pennyfeather, îi spuse el, ţi-am cercetat 22

apartamentul şi am observat două mici arsuri: una pe pervazul ferestrei, iar cealaltă pe cămin, fără îndoială de la mucurile de ţigări. Te amendez la câte cinci lire şi şase pence pentru fiecare dintre ele: le vei plăti din raţiile dumitale. Astai tot, mulţumesc.

În timp ce traversa curtea, Paul îl întâlni pe domnul Sniggs.

— Ai plecat? îl întrebă acesta cu însufleţire.

— Da, sir, răspunse Paul.

Ceva mai departe îl întâlni pe capelan.

— Ascultă, Pennyfeather, înainte de a pleca, nu uita să-mi restitui exemplarul din Biserica răsăriteană de părintele Stanley3.

— Vi l-am lăsat pe masa dumneavoastră.

— Mulţumesc. Aşadar, cu bine, dragul meu băiat.

Presupun că după povestea penibilă de aseară, te vei gândi la o altă profesie. Te poţi felicita că ţi-ai descoperit lipsa de vocaţie preoţească înainte de a fi prea târziu. Când un preot săvârşeşte o asemenea faptă, toată lumea prinde de veste.

Din păcate, atâţia preoţi se comportă astfel! Ce-ai de gând să

faci?

— Nu prea ştiu, încă.

— Rămâne comerţul, desigur. Poate vei reuşi să introduci în marea lume a afacerilor ceva din idealurile pe care le-ai învăţat la Scone. Dar n-o să fie prea uşor, îţi dai seama. Vei avea nevoie de mult curaj. Ce spunea doctorul Johnson despre tăria de caracter?… Doamne, Doamne! Fără

pantaloni!

Ajuns la ieşire, Paul îl omeni pe portar, spunându-i:

— Cu bine, Blackall. Nu cred c-o să te mai văd câtăva vreme.

— Nici eu, sir, şi-mi pare foarte rău. Sper c-o să deveniţi dascăl. Mai toţi domnii care-s eliminaţi pentru purtare indecentă ajung dascăli.

— Dracu’ să-i ia pe toţi! îşi spuse Paul resemnat, în timp 3 Arthur Penrhyn Stanley (1815–1881), teolog, profesor de istoria bisericii şi demnitar religios în Anglia.

23

ce se îndrepta spre gară. Îi fu însă ruşine de aceste vorbe, pentru că i se întâmpla foarte rar să înjure.

24

PARTEA I

Capitolul I

Vocaţia

— Vasăzică, eliminat pentru purtare indecentă, aşa-i?

spuse tutorele lui Paul Pennyfeather. Mulţumeşte-i Domnului că l-a cruţat pe sărmanul tău tată de această ruşine. Asta-i tot ce pot să-ţi spun.

În Onslow Square se aşternu tăcerea, întreruptă doar de melodia lui Gilbert şi Sullivan4, cântată de gramofonul din micul budoar trandafiriu al fiicei tutorelui, care locuia la etaj.

— Fiică-mea nu trebuie să afle nimic despre povestea asta, adăugă tutorele.

Şi, după o altă pauză, continuă:

— Ei bine, cunoşti clauzele testamentului tatălui tău. A lăsat suma de cinci mii de lire, care o să-ţi revină în întregime în ziua când vei împlini douăzeci şi unu de ani, dobânda urmând să fie consacrată educaţiei tale. Dacă nu mă-nşel, vei împlini vârsta aceasta de azi în unsprezece luni.

În cazul când educaţia ta s-ar încheia înainte de termenul prevăzut, tatăl tău m-a autorizat să-ţi refuz suma dacă aş

4 William Gilbert (1836–1911) şi Arthur Sullivan (1842–1900), autorii unor faimoase opere comice.

25

aprecia ca nesatisfăcător felul tău de viaţă. Nu cred că aş fi demn de încrederea cu care m-a investit sărmanul tău tată, dacă, în actualele împrejurări, aş continua să-ţi dau bani. De asemenea, eşti cel mai în măsură să-ţi dai seama că mi-ar fi cu neputinţă să-ţi permit să locuieşti sub acelaşi acoperiş cu fiica mea.

— Bine, dar ce-o să se întâmple cu mine? întrebă Paul.

— Cred că ar trebui să-ţi găseşti o slujbă, răspunse tutorele său, îngândurat. E cel mai bun mijloc de a-ţi scoate din cap gândurile necurate.

— Ce fel de slujbă?

— O muncă simplă, temeinică şi sănătoasă. Ai dus o viaţă

prea ferită de griji, Paul. Poate că eu sunt de vină. O să-ţi prindă nespus de bine să cunoşti puţin realitatea, să priveşti lucrurile în faţă, să vezi viaţa aşa cum e. Ce zici?

Şi tutorele îşi aprinse un nou trabuc.

— N-am, oare, dreptul la niciun ban? întrebă Paul.