4 William Gilbert (1836–1911) şi Arthur Sullivan (1842–1900), autorii unor faimoase opere comice.
25
aprecia ca nesatisfăcător felul tău de viaţă. Nu cred că aş fi demn de încrederea cu care m-a investit sărmanul tău tată, dacă, în actualele împrejurări, aş continua să-ţi dau bani. De asemenea, eşti cel mai în măsură să-ţi dai seama că mi-ar fi cu neputinţă să-ţi permit să locuieşti sub acelaşi acoperiş cu fiica mea.
— Bine, dar ce-o să se întâmple cu mine? întrebă Paul.
— Cred că ar trebui să-ţi găseşti o slujbă, răspunse tutorele său, îngândurat. E cel mai bun mijloc de a-ţi scoate din cap gândurile necurate.
— Ce fel de slujbă?
— O muncă simplă, temeinică şi sănătoasă. Ai dus o viaţă
prea ferită de griji, Paul. Poate că eu sunt de vină. O să-ţi prindă nespus de bine să cunoşti puţin realitatea, să priveşti lucrurile în faţă, să vezi viaţa aşa cum e. Ce zici?
Şi tutorele îşi aprinse un nou trabuc.
— N-am, oare, dreptul la niciun ban? întrebă Paul.
— La absolut niciunul, dragul meu băiat, răspunse tutorele, pe un ton destul de vesel…
În primăvara aceea, fiica tutorelui îşi făcu două rochii noi de seară: împodobită cu ele, se logodi cu un tinerel bine crescut, de la Departamentul Lucrărilor Publice.
*
— Eliminat pentru purtare indecentă, aşa-i? spuse domnul Levy, de la agenţia „Church and Gargoyle”, care procura locuri în învăţământ. Nu cred că-i bine să pomenim despre asta. De fapt, nici nu mi-ai spus nimic, oficial. Noi numim asta „educaţie întreruptă din motive personale”, pricepi?
Şi ridicând receptorul, întrebă:
— Domnule Samson, avem vreun post disponibil pentru o persoană de sex bărbătesc din categoria „educaţie întreruptă”?… În regulă! Adu-o aici, te rog… cred că avem exact ceea ce-ţi trebuie dumitale, adăugă domnul Levy, întorcându-se din nou spre Paul.
Un tânăr aduse o hârtie.
— Ce spui de asta?
26
Paul citi hârtia:
Ofertă de servici confidenţială.
Augustus Fagan, Esq., Ph. D., castelul Llanabba, NorthWales, are urgentă nevoie de tânăr profesor să predealiteraturile clasice şi cea engleză la nivel universitar,precum şi matematicile, germana şi franceza, ca materiisecundare. Experienţa pedagogică este esenţială, ca şistăpânirea la perfecţie a sporturilor.
Categoria şcolii: şcoală.
Salariul oferit: 120 lire cu drept de reşedinţă.
Răspundeţi prompt dar cu precauţie, (adresa de pe plic:Esq. Ph. D.) adăugând copii după referinţe şi fotografii,dacă le socotiţi recomandabile, şi menţionând că aţi aflatprin noi de acest post vacant.
— S-ar putea să ţi se potrivească perfect, spuse domnul Levy.
— Dar nu ştiu o boabă nemţeşte, n-am pic de experienţă
pedagogică, n-am niciun fel de referinţe, şi nu ştiu să joc crichet.
— N-are rost să fii prea modest, spuse domnul Levy. E de mirare câte materii poate preda un om, când încearcă. Păi, chiar în trimestrul trecut am trimis la una dintre principalele noastre şcoli publice, în calitate de profesor de ştiinţe, pe un om care nu călcase niciodată într-un laborator. Venise la noi să ceară lecţii particulare de muzică. Acum se descurcă
foarte bine, cred. Şi-apoi dr. Fagan nu se poate aştepta la toate pentru salariul pe care-l oferă. Între noi fie vorba, Llanabba nu se bucură de o faimă prea grozavă. Vezi dumneata, noi clasificăm şcolile în patru categorii: „şcoală
superioară”, „şcoală de prim-rang”, „şcoală bună” şi „şcoală”.
Sincer vorbind, „şcoală” pur şi simplu e destul de rău. Cred că vei socoti foarte convenabil acest post. După câte ştiu, nu există decât alţi doi candidaţi, iar unul dintre ei este complet surd, săracul de el!
*
27
A doua zi Paul se duse la agenţia „Church and Gargoyle”
să-l vadă pe dr. Fagan. Nu trebui să aştepte mult: dr. Fagan sosise înaintea lui şi-i interoga pe ceilalţi candidaţi. Peste câteva minute domnul Levy îl conduse pe Paul în încăpere, îl prezentă lui Fagan şi-i lăsă singuri.
— Un examen foarte istovitor, spuse dr. Fagan. Sunt convins că-i un tânăr foarte drăguţ, dar n-am reuşit să-l fac să înţeleagă nimic din tot ce i-am spus. Dumneata mă auzi desluşit?
— Perfect.
— Bine. Atunci, să trecem la treabă.
Paul îl privea cu sfială peste masă. Dr. Fagan era foarte înalt, foarte bătrân şi foarte bine îmbrăcat; avea nişte ochi cufundaţi în orbite, iar sprâncenele-i negre erau acoperite de smocuri dese de păr alb. Avea un cap foarte lung, care se legăna uşor în timp ce vorbea; vocea lui avea o mie de modulaţii, ca şi cum ar fi luat, cândva, lecţii de elocinţă; mâinile îi erau foarte păroase, iar degetele răsucite ca nişte gheare.
