— La absolut niciunul, dragul meu băiat, răspunse tutorele, pe un ton destul de vesel…

În primăvara aceea, fiica tutorelui îşi făcu două rochii noi de seară: împodobită cu ele, se logodi cu un tinerel bine crescut, de la Departamentul Lucrărilor Publice.

*

— Eliminat pentru purtare indecentă, aşa-i? spuse domnul Levy, de la agenţia „Church and Gargoyle”, care procura locuri în învăţământ. Nu cred că-i bine să pomenim despre asta. De fapt, nici nu mi-ai spus nimic, oficial. Noi numim asta „educaţie întreruptă din motive personale”, pricepi?

Şi ridicând receptorul, întrebă:

— Domnule Samson, avem vreun post disponibil pentru o persoană de sex bărbătesc din categoria „educaţie întreruptă”?… În regulă! Adu-o aici, te rog… cred că avem exact ceea ce-ţi trebuie dumitale, adăugă domnul Levy, întorcându-se din nou spre Paul.

Un tânăr aduse o hârtie.

— Ce spui de asta?

26

Paul citi hârtia:

Ofertă de servici confidenţială.

Augustus Fagan, Esq., Ph. D., castelul Llanabba, NorthWales, are urgentă nevoie de tânăr profesor să predealiteraturile clasice şi cea engleză la nivel universitar,precum şi matematicile, germana şi franceza, ca materiisecundare. Experienţa pedagogică este esenţială, ca şistăpânirea la perfecţie a sporturilor.

Categoria şcolii: şcoală.

Salariul oferit: 120 lire cu drept de reşedinţă.

Răspundeţi prompt dar cu precauţie, (adresa de pe plic:Esq. Ph. D.) adăugând copii după referinţe şi fotografii,dacă le socotiţi recomandabile, şi menţionând că aţi aflatprin noi de acest post vacant.

— S-ar putea să ţi se potrivească perfect, spuse domnul Levy.

— Dar nu ştiu o boabă nemţeşte, n-am pic de experienţă

pedagogică, n-am niciun fel de referinţe, şi nu ştiu să joc crichet.

— N-are rost să fii prea modest, spuse domnul Levy. E de mirare câte materii poate preda un om, când încearcă. Păi, chiar în trimestrul trecut am trimis la una dintre principalele noastre şcoli publice, în calitate de profesor de ştiinţe, pe un om care nu călcase niciodată într-un laborator. Venise la noi să ceară lecţii particulare de muzică. Acum se descurcă

foarte bine, cred. Şi-apoi dr. Fagan nu se poate aştepta la toate pentru salariul pe care-l oferă. Între noi fie vorba, Llanabba nu se bucură de o faimă prea grozavă. Vezi dumneata, noi clasificăm şcolile în patru categorii: „şcoală

superioară”, „şcoală de prim-rang”, „şcoală bună” şi „şcoală”.

Sincer vorbind, „şcoală” pur şi simplu e destul de rău. Cred că vei socoti foarte convenabil acest post. După câte ştiu, nu există decât alţi doi candidaţi, iar unul dintre ei este complet surd, săracul de el!

*

27

A doua zi Paul se duse la agenţia „Church and Gargoyle”

să-l vadă pe dr. Fagan. Nu trebui să aştepte mult: dr. Fagan sosise înaintea lui şi-i interoga pe ceilalţi candidaţi. Peste câteva minute domnul Levy îl conduse pe Paul în încăpere, îl prezentă lui Fagan şi-i lăsă singuri.

— Un examen foarte istovitor, spuse dr. Fagan. Sunt convins că-i un tânăr foarte drăguţ, dar n-am reuşit să-l fac să înţeleagă nimic din tot ce i-am spus. Dumneata mă auzi desluşit?

— Perfect.

— Bine. Atunci, să trecem la treabă.

Paul îl privea cu sfială peste masă. Dr. Fagan era foarte înalt, foarte bătrân şi foarte bine îmbrăcat; avea nişte ochi cufundaţi în orbite, iar sprâncenele-i negre erau acoperite de smocuri dese de păr alb. Avea un cap foarte lung, care se legăna uşor în timp ce vorbea; vocea lui avea o mie de modulaţii, ca şi cum ar fi luat, cândva, lecţii de elocinţă; mâinile îi erau foarte păroase, iar degetele răsucite ca nişte gheare.

— După câte înţeleg, n-ai deloc experienţă.

— Da, sir, mă tem că n-am.

— Asta e în multe privinţe avantajos. Prea repede se capătă tonul profesional şi se pierde viziunea. Fireşte, însă, trebuie să fim practici. Eu ofer un salariu de o sută şi douăzeci de lire, dar numai unui om cu experienţă. Am aici scrisoarea unui tânăr care posedă o diplomă în silvicultură.

Ar vrea să câştige pe seama ei încă zece lire pe an, dar eu am nevoie de viziune, nu de diplome, domnule Pennyfeather.

Înţeleg, de asemenea, că ai părăsit cam brusc universitatea.

Ia spune-mi, din ce pricină?

Asta era întrebarea de care se temuse Paul şi la care, conform educaţiei primite, se hotărâse să răspundă sincer:

— Am fost eliminat pentru comportare indecentă, sir.

— Zău? Chiar aşa? N-am să-ţi cer amănunte. Practic meseria de dascăl de îndeajuns de multă vreme ca să ştiu că

nimeni nu o îmbrăţişează fără a avea un motiv foarte temeinic, pe care-l ascunde cu grijă. Dar, ca să fim încă o 28

dată practici, domnule Pennyfeather, nu prea îmi pot permite să plătesc o sută douăzeci de lire unui om care-a fost eliminat pentru comportare indecentă. Ce-ar fi să-ţi dăm, pentru început, un salariu de nouăzeci de lire pe an? Trebuie să mă întorc la Llanabba chiar în astă seară. Mai rămân şase săptămâni până la încheierea trimestrului, şi am pierdut pe nepregătite un profesor. Te aştept mâine seară. Există un tren excelent care pleacă pe la zece, din gara Euston. Cred c-o să-ţi placă slujba – adăugă el, visător – vei constata că

şcoala mea are la temelie un ideal, idealul slujirii aproapelui şi al camaraderiei. Mulţi dintre băieţi provin din familiile cele mai distinse. În trimestrul acesta a venit la noi şi micul lord Tangent – ştii, fiul contelui de Circumference. E un băiat tare drăguţ! Cam împrăştiat, fireşte, ca toată familia lui, dar plin de personalitate!

Dr. Fagan oftă adânc şi continuă:

— Aş vrea să pot spune acelaşi lucru despre personalul meu. Între noi fie vorba, Pennyfeather, cred că va trebui să

mă descotorosesc de Grimes cât mai curând cu putinţă. Nu are o pregătire bună, iar băieţii observă asta. Cât despre predecesorul dumitale, era un tânăr foarte agreabil. Mi-a părut rău că a trebuit să mă despart de el. Dar avea obiceiul să se-ntoarcă la orice oră din noapte, cu motocicleta, trezindu-mi fetele din somn. Mai avea un obicei – să

împrumute bani de la băieţi, sume destul de mari, spre supărarea părinţilor. Am fost nevoit să-l dau afară… Totuşi, mi-a părut foarte rău. Avea personalitate!

Dr. Fagan se ridică, îşi potrivi pălăria într-un unghi de mare distincţie şi-şi puse o mănuşă.

— La revedere, dragul meu Pennyfeather. Cred, ba chiar sunt convins, că vom colabora perfect. Simt totdeauna asemenea lucruri.

— La revedere, sir, spuse Paul.

— Cinci la sută din nouăzeci de lire înseamnă patru lire şi zece şilingi, rosti domnul Levy, jovial. Poţi plăti chiar acum sau la primirea salariului pentru primul trimestru. Dacă