luminată puternic.
— Aici, vă rog. E sala comună5 .
Şi spunând acestea, valetul se pierdu în întuneric.
Paul aruncă o privire în jur. Nu era o sală prea încăpătoare. Până şi el îşi dădea seama de asta, deşi toată
viaţa trăise doar în încăperi strâmte.
— Mă întreb câte persoane or fi locuind aici, îşi spuse el, şi, năpădit de teamă, numără şaisprezece pipe într-un rastel aşezat lângă cămin. Două robe atârnau într-un cârlig din spatele uşii. Într-un colţ se vedeau câteva crose de golf, un baston, o umbrelă şi două puşti miniaturale. Deasupra căminului se zărea un avizier de postav verde acoperit cu liste, iar pe masă, o maşină de scris. Într-un dulăpior se aflau nişte manuale foarte vechi şi câteva caiete noi. Mai erau în încăpere o pompă de bicicletă, două fotolii, un scaun cu spătar, o sticlă umplută pe jumătate cu vin de porto trezit, o mănuşă de box, o pălărie de fetru, un Daily News din ajun, şi un pachet de curăţitoare de pipă.
Paul se aşeză, amărât, pe scaunul cu spătar.
Deodată auzi o bătaie în uşă, şi un băieţaş intră în încăpere.
— A! exclamă băieţaşul, privindu-l ţintă pe Paul.
— Bună, spuse acesta.
5 Camera în care se retrag la Oxford, după-masă, studenţii şi profesorii.
31
— Îl căutam pe căpitanul Grimes.
— Aha! făcu Paul.
Băiatul continua să-l privească ţintă, cu un interes impersonal.
— Presupun că sunteţi noul profesor.
— Da. Mă numesc Pennyfeather.
Băieţaşul izbucni într-un râs strident.
— E grozav de amuzant! spuse el şi ieşi.
În curând uşa se deschise din nou, şi alţi doi băieţi priviră
înăuntru. După ce chicotiră câteva clipe, dispărură.
În cursul următoarei jumătăţi de oră şase sau şapte băieţi veniră sub diferite pretexte şi se zgâiră la Paul.
Apoi se auzi un clopoţel, urmat de un zgomot infernal, în care parcă se distingeau fluierături şi paşi care alergau. Uşa se deschise, şi un omuleţ foarte scund, în vârstă de vreo treizeci de ani, intră în sala comună. Făcuse zgomot pentru că avea un picior de lemn. Avea mustăcioară roşcată şi început de chelie.
— Bună!
— Bună! răspunse Paul.
— Sunt căpitanul Grimes, adăugă noul venit.
Apoi, către cineva de-afară:
— Intră.
Un alt băiat intră în încăpere.
— Pentru ce fluieri, când ţi-am spus să încetezi?
— Păi, toţi ceilalţi fluierau, răspunse băiatul.
— Ce-are a face una cu alta? întrebă Grimes.
— Cred că are, zise băiatul.
— Vei transcrie o sută de rânduri! Iar data viitoare să ştii că te bat, ţine minte! exclamă Grimes. Cu ăsta, adăugă
agitând bastonul în aer.
— Nu doare cine ştie ce, spuse băiatul şi ieşi.
— Nu există disciplină în şcoala asta! mârâi Grimes şi ieşi la rându-i.
„Mă întreb dacă o să-mi placă munca de profesor?” îşi spuse Paul.
În curând un alt individ, ceva mai în vârstă, intră în încăpere.
32
