— Cirip-cirip, spuse domnişoara Fagan, cea mare.

34

Capitolul III

Căpitanul Grimes

Paul găsi fără greutate sala de mese, călăuzindu-se după

mirosul de bucătărie şi după larma glasurilor. Era o încăpere spaţioasă şi deloc neplăcută, căptuşită cu placaj şi mobilată

cu patru mese lungi, în jurul cărora erau aşezaţi cincizeci sau şaizeci de băieţi între zece şi optsprezece ani. Cei mai mici dintre ei purtau costumaşe tip Eton, iar cei mai mari, smoching.

Paul fu condus la un scaun, aşezat în fruntea uneia dintre mese. Băieţii, de o parte şi de cealaltă a mesei, rămaseră, foarte politicoşi, în picioare, până când el se aşeză. Unul dintre ei era băiatul oare fluierase în faţa căpitanului Grimes.

Paul avu impresia că-i un băiat simpatic.

— Mă numesc Beste-Chetwynde, spuse băiatul.

— Va trebui, cred, să te învăţ să cânţi la orgă.

— Da, e foarte amuzant: o să exersăm în biserica satului.

Cântaţi grozav, nu-i aşa?

Simţind că nu-i momentul să fie sincer, spuse „îmbinând discreţia cu înşelăciunea”:

— Da, cânt foarte bine.

— Vă întreb: cântaţi într-adevăr bine, sau glumiţi?

— Nu cânt cine ştie ce. Am dat cândva lecţii directorului de la Scone.

— Foarte bine! exclamă Beste-Chetwynde, încântat. N-o să

aveţi ocazia să mă-nvăţaţi prea mult. Iau lecţii de orgă doar ca să scap de liceu… Ia te uită, nu v-au dat un şervet! Slugile astea sunt îngrozitoare. Hei, Philbrick! strigă el către valet.

De ce nu i-ai dat domnului Pennyfeather un şervet?

— Am uitat, spuse Philbrick. Dar acum e prea târziu, căci domnişoara Fagan a încuiat totul.

— Prostii! exclamă Beste-Chetwynde. Du-te şi adu numaidecât un şervet… E un servitor bun, dar trebuie supravegheat, adăugă el.

Peste câteva minute Philbrick se întoarse cu şervetul.

35

— Am impresia că eşti un băiat foarte inteligent, spuse Paul.

— Căpitanul Grimes e de altă părere. Spune că sunt cam nătâng. Mă bucur că sunteţi altfel decât căpitanul Grimes. E

atât de vulgar, nu găsiţi?

— Nu se cade să vorbeşti aşa despre alţi profesori, de faţă

cu mine.

— Păi, toţi avem părerea asta despre el. Ceea ce-i mai grav e că poartă combinezon. Am citit cu ochii mei în registrul lui de rufe, într-o zi când i-am adus pălăria. După părerea mea, combinezoanele sunt ceva îngrozitor, nu credeţi?

Dinspre celălalt capăt al sălii se auzi un zgomot.

— Am impresia că lui Clutterbuck i s-a făcut rău, zise Beste-Chetwynde. De câte ori mâncăm carne de oaie, i se face îngrozitor de rău.

Băiatul aşezat la stânga lui Paul vorbi pentru prima oară:

— Domnul Prendergast poartă perucă!

După care, se fâstâci şi-şi înăbuşi un chicotit.

— Ăsta-i Briggs, zise Beste-Chetwynde. Numai că toţi îi spun „Brolly”, ştiţi, din cauza celebrei prăvălii…

— Sunt nişte dobitoci! mârâi Briggs.

Toate acestea erau mult mai uşor de suportat decât se aşteptase Paul: la urma urmei, nu părea chiar aşa de greu să

se înţeleagă cu băieţii.

Peste câteva minute se ridicară toţi în picioare, iar domnul Prendergast rosti o rugăciune de binecuvântare, însoţită de o gălăgie grozavă. Cineva răcni „Prendy!” chiar lângă urechea lui Paul.

…per Christum Dominum nostrum. Amen, 6 încheie domnul Prendergast adăugând:

— Ascultă, Beste-Chetwynde, tu făceai atâta gălăgie?

— Eu, sir? Nu, sir!

— Pennyfeather, Beste-Chetwynde făcea gălăgie?

— Nu, nu cred, răspunse Paul.

Iar Beste-Chetwynde îi aruncă o privire prietenoasă: de fapt, el făcuse gălăgie.

6 …în numele Domnului nostru, Iisus Cristos. Amin (lat.).

36

Căpitanul Grimes îl apucă de braţ pe Paul când ieşiră din sala de mese.

— Scârboasă mâncare, nu-i aşa, bătrâne? i se adresă el.