Mâini disproporționate cu înălțimea lui. S-a apropiat de ea atât de tare încât a căpătat o perspectivă de sus asupra deschizăturii pe care o lăsau nasturii descheiați ai cămășii asupra pieptului păros, tare, musculos. El i-a surprins privirea. Mijeau a râs ochii lui întunecați.
Râdea de ea, desigur.
A refuzat să-și ia înapoi afurisitele de ghete. A zis că arată mult mai bine în picioarele ei. Rita a luat asta ca pe un soi de glumă proastă
pe seama sa. Bărbații fac asta mereu, mai ales cei scunzi. Ba, mai rău, gluma i-a făcut pe amândoi să se uite în jos, la picioarele pe care nu și le mai epilase de la Londra, pline de fire de păr care se vedeau ieșind din ghete. N-ar trebui să conteze niște picioare păroase – a jurat că nu mai are nevoie de bărbați –, dar, cumva, conta. Cumva, conta foarte tare. După asta, a fugit în casă, cu halatul împodobit cu țepi de ciulin, și a dat peste Hera care ieșea din dormitorul lui 92
- EVE CHASE -
Jeannie, cu o expresie vinovată. Era ca și cum, în noaptea aceea, amândouă fuseseră în locuri în care n-ar fi trebuit să fie.
— Îi spun.
Teddy se răsucește pe călcâie cu brațele fluturând în lături, gata să
decoleze. Dar e prea târziu.
Iată-l. Stă în ușa bucătăriei și zâmbește timid. Rita amestecă mai viguros în oala care bolborosește. Se roagă ca Teddy să nu spună vreo prostie. La micul-dejun, a tachinat-o pe tema întâmplării neplăcute, iar Rita i-a spus să-și țină gura, ceea ce nu prea era în stilul ei, și i-a făcut pe Hera și pe Teddy să râdă atât de tare, încât s-a temut ca Teddy să nu se înece.
— Ești bine, Rita?
Aruncă spre el o privire piezișă. Zâmbește, se amuză?
— Absolut! răspunde ea, observând în mâna lui ceva împachetat în hârtie maro de ambalaj, ca un rulou de șuncă feliată. Să știi că am nimerit înapoi.
— Am adus ceva. Se apropie și încearcă să-i înmâneze pachetul.
Dar ea trebuie să lase lingura jos mai întâi și să-și șteargă mâna pe șorț, și face ambele operațiuni mărunte cu mișcări exagerate și stângace. Când vârfurile degetelor li se ating, simte că i se strânge ceva în pântec. Nu e mare lucru, spune el.
Hera și Teddy se dau mai aproape, nerăbdători să deschidă
pachetul.
Ea desface hârtia, încercând să păstreze o expresie neutră, înăuntru… frunze? Frunze. Fiecare dintre ele, cu denumirea scrisă cu creionul pe o etichetă prinsă de codiță: mesteacăn argintiu, stejar, ilice, fag, ulm…
— O hartă a pădurii, dacă vrei, explică el, iar pieptul i se înroșește sub cămașa descheiată, cadrilată, ca de școlar. Îi vine să-l răcorească
lipindu-și palma de el. Odată ce cunoști copacii, ai indicatoarele. Nu știe ce să spună. Cât timp i-a luat să adune tot felul de frunze și să le eticheteze în felul ăsta? De ce și-a bătut capul? Ca să-i înveți pe copii, 93
- CASA DE STICLĂ -
spune el, făcând ca ceva să pocnească înăuntrul ei, ca un balon de săpun.
Bineînțeles! Ce penibil ar fi fost să le fi adunat pentru ea! Și totuși, știe că mai târziu, după ce toată lumea o să meargă la culcare, o să le înșire pe jos în dormitor. O să le studieze culorile și formele și o să le șoptească numele până când o să i se întipărească în minte.
— Mulțumesc. Perfect, așa-i, Teddy?
Teddy aprobă din cap și rânjește.
Hera apucă o frunză de codiță și o răsucește între degete, neimpresionată.
— Păi, Big Rita a făcut o pădure în miniatură, zice ea cu mândrie.
Sub sticlă.
— Zău?
Robbie se uită la ea cu o curiozitate intensă. Se simte un zâmbet în vocea lui.
— Câteva ferigi într-o casetă de sticlă, asta e tot, zice Rita, care ar vrea ca Hera să tacă. Un terariu.
Rita se teme că asta spune ceva ciudat despre ea. Conștientă de sine, sub privirea lui directă, împachetează frunzele la loc în hârtie, pune pachetul pe un raft și se întoarce la aragaz. Înfige o furculiță
într-un cartof, să vadă dacă e destul de bine fiert pentru piure.
Cartoful sare, tare ca piatra, și se lovește de peretele oalei; deci n-a trecut chiar o eternitate, se gândește.
— Diseară e dans. Ai vrea să vii? Cu mine, adică.
Furculița alunecă din mâna ei în oala care clocotește. Căldura de la aragaz s-a transferat pe fața ei și reacționează chimic cu iritația de la epilat de pe picioare. Simte că ia foc.
— Îmi pare rău, lucrez.
Liniștea e grea și umedă și miroase a amidon din cartofi. Hera își smulge o geană și o examinează.
— Teddy, ce-ar fi să-l conduci tu pe Robbie? spune sec Rita.
94