— Dorian Gray s-a logodit şi intenţionează să se însoare, l-a lămurit Lordul Henry, urmărindu-l cu privirea în timp ce-i vorbea.

Hallward a tresărit, apoi s-a încruntat.

— Dorian logodit! Imposibil!

— E absolut adevărat.

— Cu cine?

— Cu o actriţă oarecare.

— Nu pot să cred. Dorian e mult prea chibzuit ca să facă

aşa ceva.

— Dorian e mult prea înţelept ca să nu facă, din când în când, câte o prostie, dragul meu Basil.

— Harry, căsătoria nu-i un lucru pe care-l faci din când în când.

112

— Mai puţin în America, a adăugat Lordul Henry, lene -

vos. Dar nu ţi-am spus că s-a căsătorit, ţi-am spus doar că

s-a logodit şi că are intenţia să se însoare. E o mare dife renţă.

De pildă, eu îmi amintesc categoric că sunt căsătorit, dar nu ţin minte deloc să fi fost logodit. Înclin să cred că nici n-am fost vreodată.

— Dar gândeşte-te la originea lui Dorian, la rang, la avere.

Ar fi absurd să se însoare cu cineva cu o poziţie inferioară.

— Dacă vrei să-l faci să se însoare cu fata asta, repetă-i ce mi-ai spus mie acum. Şi fii sigur că o s-o ia de nevastă. Când cineva săvârşeşte o mare tâmpenie, o face din cele mai nobile motive.

— Harry, sper că-i o fată bună. N-aş suporta să-l ştiu pe Dorian legat de o creatură josnică, menită să-i degradeze ca -

rac terul şi să-i ruineze intelectul.

— O, e mai mult decât bună, e frumoasă, a murmurat Lor dul Henry sorbind un vermut amestecat cu suc de por -

tocale amărui. Dorian mi-a spus că e frumoasă, şi de obicei el nu se înşală în asemenea chestiuni. Portretul pe care i l-ai făcut tu i-a acutizat percepţiile asupra înfăţişării fizice a celor -

lalţi. A avut şi acest excelent efect, pe lângă altele. O s-o vedem pe fată în seara asta, dacă Dorian n-o să uite de întâl -

nirea noastră.

— Vorbeşti serios?

— Foarte serios, Basil. M-aş simţi îngrozitor de afectat dacă aş gândi că s-ar putea să fiu vreodată mai serios decât sunt în momentul de faţă.

— Harry, dar tu îl aprobi? a întrebat pictorul învârtindu-se prin încăpere şi muşcându-şi buzele. Nu se poate să-l aprobi.

E vorba, probabil, de o înflăcărare prostească.

— Eu nu aprob şi nu dezaprob nimic. Ar fi o atitudine ab surdă faţă de viaţă. Noi nu am fost trimişi pe lume ca să ne etalăm prejudecăţile morale. Eu nu iau niciodată în seamă

113

ce spun oamenii de rând şi nu mă amestec niciodată în ceea ce fac oamenii fermecători. Când o personalitate mă atrage, consider încântător orice mijloc de exprimare ar alege acea persoană. Dorian Gray se îndrăgosteşte de o fată frumoasă

care joacă rolul Julietei şi vrea să o ia în căsătorie. De ce nu?

Dacă s-ar însura cu Messalina, nu ar fi cu nimic mai puţin interesant. Ştii bine că nu sunt un apologet al căsătoriei. Han -

dicapul căsătoriei constă în faptul că-i face pe oameni să se dezbare de egoism. Şi oamenii neegoişti sunt fazi, incolori, lipsiţi de individualitate. Totuşi există unele firi cărora căsă -

toria le conferă mai multă complexitate. Îşi păstrează egois -

mul, ba chiar îi adaugă o sumă de alte euri. Sunt siliţi să ducă

mai multe vieţi. Devin mult mai organizaţi şi a reuşi să te organizezi este, cred, obiectivul existenţei umane. Şi apoi, orice experienţă are o valoare proprie şi, orice s-ar spune îm -

potriva căsătoriei, trebuie să recunoaştem că e o experienţă.

Nădăjduiesc că Dorian Gray o s-o ia de soţie pe fata asta, o s-o adore pătimaş timp de şase luni, după care o să fie brusc fascinat de altcineva. Ar oferi un excelent obiect de studiu.

— Harry, nu crezi o iotă din tot ce spui şi ştii că nu crezi.

Dacă Dorian Gray şi-ar irosi viaţa, nimeni n-ar fi mai întristat decât tine. Eşti mult mai bun decât pretinzi.

Lordul Henry a râs.

— Motivul pentru care ne place să gândim bine despre alţii este că ne e teamă pentru noi. Optimismul are la bază

spaimă pură. Gândim că suntem generoşi pentru că le atri -

buim semenilor noştri acele virtuţi de pe urma cărora urmă -

rim să beneficiem noi. Îl elogiem pe bancher ca să ne putem depăşi conturile din bancă şi le descoperim calităţi bandiţilor de drumul mare în speranţa că n-o să ne atace buzunarele.

Eu cred absolut tot ce am spus. Şi dispreţuiesc profund opti -

mismul. Cât despre viaţa irosită, nici o viaţă nu e irosită, cu ex cepţia acelora în care dezvoltarea a fost oprită, care stag -

114

nează. Dacă vrei să ruinezi caracterul cuiva, nu trebuie decât să încerci să-l reformezi. În ce priveşte căsătoria, desigur că