Dar te doare pentru că l-ai iubit atât de mult. Nu mai fi atât de tristă. Eu sunt azi la fel de fericită cum ai fost tu în urmă
cu douăzeci de ani. Ah! Dă-mi voie să fiu fericită pe vecie.
— Copila mea, eşti mult prea tânără ca să te gândeşti la dragoste. Şi apoi, ce ştii tu despre tânărul ăsta? Nu-i cunoşti nici măcar numele. Întreaga poveste e inoportună şi trebuie să-ţi spun că, acum când James pleacă în Australia şi eu am atâtea pe cap, ar trebui să fii mai chibzuită. Totuşi, aşa cum am mai spus, dacă e bogat…
— Ah, mamă, mamă, dă-mi voie să fiu fericită.
Doamna Vane a privit-o lung, apoi, cu unul dintre gestu -
rile acelea artificiale, teatrale, care la actori ajung să fie o a doua natură, a strâns-o în braţe. În clipa aceea s-a deschis uşa şi a intrat un tânăr cu păr castaniu, aspru. Era îndesat la trup, cu mâini şi picioare mari, se mişca stângaci. Nu era nici pe departe atât de fin cizelat ca sora lui. Ar fi fost greu să ghiceşti că e vorba de o rudă atât de apropiată. Doamna Vane şi-a fixat privirea asupra lui şi a surâs mai intens. În mintea ei, îi acorda fiului demnitatea publicului. Simţea că alcătuieşte un tableau interesant.
— Sibyl, cred că ai putea să păstrezi câteva sărutări şi pen -
tru mine, i s-a adresat băiatul, cu un bombănit vesel.
100
— Vai, Jim, dar ţie nu-ţi place să fii sărutat. Tu eşti un urs morocănos. A alergat la el şi l-a îmbrăţişat.
James Vane şi-a privit sora cu tandreţe.
— Sibyl, aş dori să facem o plimbare împreună. Nu cred că o să mai revăd vreodată Londra asta odioasă. Sunt sigur că nu doresc.
— Fiule, nu rosti cuvinte atât de îngrozitoare, a murmurat doamna Vane, luând, cu un oftat, o rochie de teatru vulgară, şi începând să o cârpească. Era puţin dezamăgită că băiatul nu se alăturase grupului lor. Asta ar fi intensificat pitorescul teatral al tabloului.
— De ce, mamă? Spun ce gândesc.
— Mă îndurerezi, fiule. Eu am încredere că ai să te întorci din Australia într-o situaţie prosperă. Bănuiesc că în Colonii nu există o societate aleasă, cred că nici nu există ceva ce s-ar putea numi societate, aşa încât, după ce ai să faci avere, va trebui să te întorci şi să te afirmi la Londra.
— Societate! a îngânat-o băiatul. Nu ţin să cunosc nimic de felul ăsta. Mi-ar plăcea să fac bani ca să vă scot, pe dum -
neata şi pe Sibyl, din teatru. Îl urăsc.
— Vai, Jim, a exclamat Sibyl râzând, ce urât din partea ta! Şi vrei într-adevăr să faci o plimbare cu mine? Asta-i frumos. Mi-era teamă că ai să te duci să-ţi iei rămas-bun de la prietenii tăi – de la Tom Hardy, care ţi-a dăruit pipa aceea caraghioasă, sau de la Ned Langton, care râde de tine când te vede cu ea în gură. Eşti o dulceaţă dacă îmi dedici mie ultima ta după-amiază. Unde vrei să mergem? Hai în Park.
— Sunt îmbrăcat prea şleampăt, a răspuns tânărul încrun -
tându-se. În Park se plimbă numai bărbaţi dichisiţi.
— Prostii, Jim, i-a răspuns fata mângâindu-i mâneca hainei.
Tânărul a şovăit o clipă.
— Foarte bine, a spus în cele din urmă. Dar n-o lungi prea mult cu îmbrăcatul.
101
Fata a ieşit pe uşă dansând. Putea fi auzită cântând în timp ce alerga pe trepte. Picioarele ei mici le păcăneau deasupra capetelor.
Băiatul a străbătut de două-trei ori camera în sus şi-n jos.
Pe urmă s-a întors spre tăcuta siluetă din fotoliu.
— Mamă, lucrurile mele sunt toate gata?
— Totul e gata, James, i-a răspuns fără să-şi mute privirea de la ce lucra.
În ultimele luni se simţea stânjenită când se găsea singură
cu fiul ăsta dur şi grav al ei. Firea ei tainică, lipsită de profun -
zimi, se simţea tulburată de câte ori li se întâlneau privirile. Se întreba dacă băiatul o fi bănuind ceva. Tăcerea care a urmat, întrucât el nu a mai adăugat nimic, a devenit insuportabilă.
Bătrâna a început să se plângă. Femeile se apără atacând, la fel cum atacă prin capitulări subite şi stranii.
— James, în legătură cu viaţa ta pe mare, sper că o să-ţi placă. Nu uita că a fost alegerea ta. Ai fi putut să intri într-un birou de avocatură. Avocaţii sunt o clasă respectabilă şi iau foarte des masa cu cele mai bune familii.
— Detest birourile şi îi detest pe funcţionari. Da, ai drep -
tate, mi-am ales singur calea. Tot ce vreau să-ţi cer este să
veghezi asupra lui Sibyl. Nu lăsa pe nimeni să-i facă vreun rău. Mamă, trebuie să ai grijă de ea.
— James, vorbeşti foarte bizar. Bineînţeles că am grijă de Sibyl.
— Am auzit că e un gentleman care vine seară de seară
la teatru şi se duce apoi în culise să stea de vorbă cu ea. E ade -
