Verificaţi cu grijă să nu rămână nici o urmă a şederii noastre aici. În cazul când totul e-n regulă, ne înapoiem mâine în zori.
Pentru noaptea asta, mă gândesc la două obiective posibile : dacă americanii înaintează, vor exista în mod obligatoriu convoaie nemţeşti care se îndreaptă spre Brest. Cu ele o s-avem de-aface.
Depozitul din Dirinon alimentează Brestul cu muniţie, încât nu încape 254
Edgard Thomé – Parasutati in infern
îndoială că dinspre el vor porni convoaie spre seară.
Şi le explic pe scurt oamenilor planul meu :
— Ne vom instala pe şoseaua departamentală 170. E o trecere aproape obligatorie pentru ambele noastre feluri de vânat. Daţi-vă pe faţă şi pe mâni cu alifie de camuflaj. N-o să facem nimic complicat.
Stick-ul se va instala paralel cu, drumul şi la sud de el, în ordinea următoare : de la vest la est : eu, Clément cu puşca-mitralieră, pe urmă
Sabatier, Bellon, Paulus, Le Nabour. Guichard, Pantalacci, Bruand, Garros şi Klein, la intervale de câte cincisprezece paşi.
Dacă apare un convoi, eu voi imobiliza camionul din frunte cu o încărcătură Gammon. Le Nabour, care se află la mijloc, azvârle şi el o Gammon în camionul cel mai apropiat de el. Acelaşi lucru pentru Klein. Clement stropeste convoiul cu puşca-mitralieră, iar voi toţi folosiţi carabina şi grenadele ca să distrugeţi tot ce se prezintă. Cinci minute de foc cel mult şi, la semnalul meu, repliere cu toată viteza la cinci sute de paşi în spatele drumului. Nu-i vorba de-o bătălie cu program fixat : ci trebuie să realizăm maximum de stricăciune în minimum de timp şi să dispărem. Nimic mai demoralizant decât să
primeşti lovituri fără să le poţi înapoia, şi fără ca măcar să stii cine ţi le dă. Şi-acum, la drum !
La ora nouă, ne aflăm pe locurile noastre, aşa cum am stabilit şi, aşa cum am prevăzut, un convoi de zece camioane ne cade în cursă.
L-am lăsat să treacă pe motocictlistul care slujeşte drept cercetaş, ca să nu dea alarma. În mai puţin de trei minute, convoiul e lichidat : camionul din frunte arde in mijlocul drumului, celelalte două
s-au poticnit în el. Al patrulea, făcut bucăţi, arde şi el fără putinţă de scăpare. Klein l-a distrus pe ultimul, care blochează orice retagere.
255
Edgard Thomé – Parasutati in infern
Tragem la nimereală asupra unor umbre care ţipă. Cateva zeci de nemţi se adăpostesc în şanţuri şi deschid focul la întâmplare în direcţia noastră, dar nu sunt în stare a ne nimerească : nu ne văd.
În schimb, incendiul care-i orbeşte ii luminează de minune.
câteva grenade îi zăpăcesc de-a binelea. N-au nici o scăpare.
— Cease fire !... Fall back now 63 !
Îmi răcnesc ordinele în engleză. Ceea ce va semăna confuzie în capetele celor din statele-majore, atunci când supravieţuitorii îşi vor povesti nenorocirile. Am fi putut sa-i masacrăm pe toţi, dar pentru câţiva nemţi mai puţin nu merită să risc viaţa nici unuia dintre băieţii mei.
Nemţii care vor scăpa cu viaţă sunt de altminteri indispensabili ca să ne facă publicitate. Vor reinventa ― lucru omenesc ― istoria : vor povesti cum o sută de englezi pe puţin i-au atacat... Iar ofiţerii lor de stat major vor înfige un steguleţ pe hartă în locul ambuscadei. E un joc care-i pasionează pe toţi, indiferent de naţiunea căreia îi aparţin.
Am de gând să-i silesc să înfigă multe steguleţe ! Cât mi-ar plăcea să citesc „sintezele" pe care le vor întocmi pentru comandanţii de unităţi !
La ora zece, ne aflăm la patru kilometri la sud de punctul unde avusese loc ambuscada, suflînd încă greu din cauza mersului rapid.
— O să răsuflăm şi noi un pic şi-o să cinăm. Sunteţi foarte obosiţi ?
— Nu chiar.
— Vă simţiţi în stare de-o altă partidă ?
— Le-aţi telefonat friţilor să ne trimită alt convoi, domnule 63 Incetaţi focul... Retrageti-vâ ! (engl.) 256
Edgard Thomé – Parasutati in infern
locotenent ?
— Nătărăilor !... Oricum, e prea devreme ca să ne ducem la bază. Aşa că mai bine să ne petrecem noaptea în căutarea altei prăzi.
Care se prezintă peste două ore, pe drumul spre Sizun : auzim de foarte departe răpăitul cizmelor... O trupă de infanterişti se îndreaptă spre vest. Ne-am împărţit în două grupe şi ne-am ascuns de fiecare parte a drumului.
— Halt !
Se opresc.
— Aruncaţi armele şi sus mâinile !
Unii ascultă. Din mijlocul lor o rafală de mitralieră trece chiar prin stânga mea. Atâta pagubă...
— Foc, băieţi !
Prinşi în focurile noastre încrucişate, zeci de oameni se prăbuşesc, în timp ce noi ne năpustim asupra celorlalţi, urlând Iee...
iee... iuu, iu... iu... Cu feţele noastre negre şi cu strigătele noastre de sălbatici vârâm spaima în ei.
În câteva clipe, nemţii sunt încercuiţi, dezarmaţi, supuşi : trei morţi, opt răniţi, vreo cincisprezece năuciţi.
