„Şi a muri e o artă", spune un proverb hindus. Numai cei 299

Edgard Thomé – Parasutati in infern

generoşi o cunosc.

31

PODUL DIN CLERVAL

Cuibărit într-o buclă a râului Doubs, târguşorul Clerval n-are decât un cusur, dar un cusur peste care nu se poate trece în timp de război : are un pod metalic, în stare să susţină până şi tancurile.

Situaţia lui privilegiată cât priveşte trecerea apei în direcţia Belfort e atât de evidentă, încât până şi ofiţerii de stat-major şi-au dat seama.

Aşa încât, la o mie de kilometri de-acolo, ignorând cu totul situaţia locală, Câtiva gânditori galonaţi au hotarît că ar trebui să ne asigurăm exclusivitatea podului cu orice preţ.

Elementar şi copilăresc : e de ajuns să înfigi un steguleţ pe hartă

chiar pe locul podului, aşa cum înfigi un ac într-o figurină de ceară, pentru formulele magice ale marii vrăjitori a Statului-Major. Şi rezultatul e, practic, dobîndit. În mod accesoriu, vraja se completează

cu un mesaj categoric şi cifrat : ,,Să fie luat cu orice preţ podul Clerval pentru trecerea blindatelor Armatei 1 Franceze..." Cei câtiva paraşutişti care tocmai se plimbă prin partea locului, vor lua asupra lor amănuntele. Comandantul Sicaud ne comunică mesajul

― Dar, domnule comandant, e o nebunie ! Sunt de acord să

ocupăm târgul Clerval şi podul. Va fi greu, dar nu imposibil. Dar ar trebui să fim siguri că în ceasul următor primele blindate ale Armatei 1

Franceze vor fi acolo ca să preia schimbul ! Altfel, nemtii vor contraataca cu forte sporite, şi ne mătura. Iar elementele de recunoaştere ale generalului de Lattre se află, în ipoteza cea mai 300

Edgard Thomé – Parasutati in infern

optimistă, la mai bine de o zi distanţă.

- E un ordin imperativ al Statului-Major de sub comanda gensralului Koenig.

Aşa că, in acest caz, vom lua podul din Clerval conform dispoziţiei din codul militar : „Dat fiind că supunerea constituie forţa principală a armatelor şi că ordinele date trebuie executate... imediata şi fără crîcnire". După, vom vedea noi... dacă vom mai fi aici ca să

vedem.

În 1940, una din cauzele înfrângerii noastre a fost, desigur, incapacitatea, cretinilor care dădeau ordine de la o sută de leghe în spatele frontului, fără a şti nimic din ce se petrece pe cîmpul de bătaie.

Şi iată că după patru ani o luăm de la capăt. Atîţia oameni îşi vor risca viaţa, iar altii şi-o vor pierde, executînd ordinele unor imbecili vârîţi în birourile lor şi care, dacă s-ar afla la faţa locului, s-ar vârî ca guzganii în bortă, dezonorându-şi nădragii.

Fireşte, am luat podul din Clerval. Atacaţi la ora cinci dimineaţă

de o sută cincizeci de machisarzi şi patruzeci de paraşutişti, cei două

sute de nemţi din garnizoană ni-l cedează către ora zece dimineaţa : Suntem stăpâni pe sat şi, la îngrămădeală, şi pe un tren de mărfuri care a avut ghinionul să pice în gară în toiul luptei. Locomotiva, ciuruită de gloanţe perforante, scuipă jeturi de vapori prin zeci de orificii neprevăzute.

Machisarzii au multe victime şi vreo treizeci de răniţi grav. Toţi paraşutiştii mei sunt teferi şi, fericire cu adevărat miraculoasă, Philippe Dubosc îşi găseşte părinţii. Se ocupau cu exploatarea forestieră în Normandia, iar de un an de zile s-au instalat în masivul Jura. Nu ştiau, bineînţeles, că copilul lor minune e paraşutist, iar el, la 301

Edgard Thomé – Parasutati in infern

rândul lui, se aştepta la orice în afară de faptul că-şi va îmbrăţişa mama.

Iată, prin urmare, totul e simplu : aşa cum a decis Statul-Major, ocupăm Clerval şi deminăm podul... apoi aşteptăm ca blindatele Armatei 1 să ne facă nemaipomenita onoare de a utiliza cucerirea noastră.

Sicaud, plecat după ştiri, vine pe la amiază. A luat legătura cu elementele de recunoaştere ale generalului de Latrre de Tassigny. Vai !

Logistica, pe cât se pare, a fost cu un strop sub nivelul aşteptării... iar drăgălaşii din armata regulată se află în pană de benzină la cincisprezece kilometri de noi, cu tancurile, tunurile, automitralierele şi tot minunatul lor armament greu.

Bravo ! Am cîştigat. Faptul că am prevăzut cele întâmplate nu mă face să bat monedă pe chestia asta. Tot greul cade pe umerii mei : Sicaud a plecat să caute mine antitanc, machisarzii s-au deplasat din motive ce-mi scapă, iar eu sunt singurul comandant al unui amplasament lipsit de orice apărare în afară de cei patruzeci de paraşutişti ai mei, foarte obosiţi din cauza luptelor din cursul dimineţii.

Tabla de şah se prezintă rău. Nu avem de partea noastră decât un avantaj destul de şubred : râul Doubs ne protejează spatele, iar dacă nemţii atacă, n-o vor face decât venind dinspre nord-est.

Singurul drum pe care o pot apuca este cel a cărui barieră se află în dreptul podului. Interzicându-le accesul aici, putem ţine în condiţii nu tocmai critice, dacă suntem în proporţie de unul la cinci.

La unul contra zece, n-am mai avea nici o şansă şi, dacă

întâmplarea agravează disproporţia, vom fi morţi cu toţii înainte de 302

Edgard Thomé – Parasutati in infern

lăsatul serii.

Am pus sub presiune de bine de rău cazanul locomotivei şi, pornind-o cu viteză foarte mică, am adus-o in dreptul barierei, împreună cu două vagoane cisternă, pe care le-am golit de petrol. E un baraj improvizat, dar îndeajuns de solid pentru a le interzice nemţilor să treacă.

Aveam două scule antitanc, PIAT71-uri englezeşti, strămoaşe lipsite de strălucire ale americanei bazooka, zece proiectile ca să le alimentam, trei puşti-mitralieră, carabinele noastre, grenadele... şi curajul nostru de soldaţi încercaţi, precum şi încrederea ce-o avem unul în altul, sporită de prietenie.

Patruzeci de oameni cu un armament de infanterie uşoară, ca să apere o breşă de opt sute de metri... şi n-avem speranţă în ajutorul nimănui.

Incă de la ora cinci după-amiază, infanteriştii nemţi încep să se infiltreze prin nord-estul satului. Sunt cam la opt sute de metri şi-i urmăresc prin binoclu, nepierzând nici una din mişcările lor. N-am dat decât un ordin : „Lăsaţi-i să vină până în clipa când sunteţi siguri că

fiecare din proiectilele voastre îşi va face efectul".

Nemţii procedează ca la exerciţiu, deplasind alternativ, la modul clasic, când armele automate, când trupa. Foarte circumspecţi la pornire şi desfăşuraţi pe-o mare lărgime, ca să deruteze tirul nostru, cu fiece metru parcurs încep să devină ceva mai imprudenţi : la opt sute de metri, înaintează ca tiraliorii, îndoiţi aproape până la pământ şi făcând salturi de câte zece metri. La jumătatea drumului, cum noi încă

n-am tras, mulţi dintre ei s-au liniştit : s-au ridicat din şale şi merg fără

71 Proiector infantry anti-tank. (N.a.)

303

Edgard Thomé – Parasutati in infern

grabă, ca nişte vânători amatori.

Tăcuţi şi invizibili, aşteptăm ca primii dintre ei sâ ajungă la cincizeci de metri.

― Încă nu... Încă un pic... Încă un pic... OK !