O are prinsă la gât.
Prizonierul se dă înapoi şi se împotriveşte. Klein ii smulge plăcuţa. Omul e distrus, se uită în fiecare colţ al încăperii, ochii nu i se opresc niciodată pe mine. Aşa începe panica.
251
Edgard Thomé – Parasutati in infern
— Prenumele dumitale e Kurt ! Am cunoscut zeci de alsacieni în primul meu regiment, şi aveau prenume franţuzeşti. Eşti german.
— Nu, nu... alsacian.
Respiră greu. Umerii i s-au lăsat dintr-o dată, ca şi cum anumiţi muşchi ar refuza brusc să mai funcţioneze: Klein îi arde o palmă din toate puterile.
— Alsacian ori neamţ ?
— Neamţ !
— Şi-ai venit să ne spionezi... Unde ţi-o unitatea ? Tace cu încăpăţînare.
— Lucien, nu-l putem ţine. Ar putea fugi şi să ne dea de gol ascunzătoarea. Pentru noi nu-i grav, dar casa, cei din familia Bouguennec... Nu-i cu putinţă !
— Înţeles, domnule locotenent.
Şi astăzi când mă gândesc, tot mai simt un fior, iar gura mi se usucă... Exact ca în seara aceea.
Klein şi Garros îl duc pe neamţ. Două gloanţe de Colt.
— S-a făcut, domnule locotenent... Sunteţi galben de tot...
Liniştiţi-vă, nu-i nici o eroare. A făcut şi pe mascăriciul : a răcnit Heil Hitler înainte de-a trage în el.
Un nefericit care îşi supraevaluase talentele.
— Ia doi oameni şi unelte, o să-l îngropăm în pădure, cit mai departe cu putinţă de fermă.
Nimeni n-ar putea descoperi mormântul neamţului ucis, eu însumi am fost atent să dispară orice urmă : pâmântul şi frunzele uscate ce-l acoperă nu se deosebesc prin nimic de restul frunzelor din preajmă.
252
Edgard Thomé – Parasutati in infern
— Am făcut de toate, zice Bruand, până şi gropari am ajuns !
— Şi-acum, Lucien, trebuie să plecăm de la fermă în timpul nopţii. O să îndepărtăm orice urmă a trecerii noastre pe aici. Ocupă-te personal de asta. La urmă mai verific şi eu o dată. Încărcaţi raniţele şi recuperaţi containerul cu exploziv. O să ne instalăm în pădure, acolo unde m-am întâlnit cu profesorul de fizică în după-amiaza asta. Am să-i spun domnului Bouguennec să-i dea de ştire lui Paul Le Hir : nu trebuie să vină aici cu camionul lui nemţesc... La treabă, trebuie s-o ştergem înainte de unu noaptea.
O să ne reluăm obiceiurile din Scoţia : să dormim ziua şi să
vînăm noaptea.
RĂZBOIUL SUB CERUL LIBER
6 august, în zori
Ne-am aşezat tabăra la mai puţin de o sută cincizeci de metri de arsenalul observat ieri de mine. Există puţine riscuri să fim căutaţi atâta de aproape de o baza germană. Friţii sunt oameni serioşi şi, de-ar fi în locul nostru, n-ar comite imprudenţa să se vâre în gura crocodilului. Cred că vom fi relativ liniştiţi.
Veghe normală câte două santinele şi repaos complet pentru ceilalţi... Spre seară, o să pornim la plimbare în cautarea convoaielor nemţeşti. În general, nu circulă noaptea... Ziua deloc, de teamă
bombardamentelor, şi mai curand pe-nserat. Penumbra pare a le fi pe plac. Cu atât mai binene, nouă ne convine şi mai şi. Vom distruge maximum din ce ne va ieşi în cale.
Dau ordin ca băieţii să doarmă până la ora trei după-amiază.
Aşa cum vulpea nu vînează niciodată aproape de vizuină, nici noi nu 253
Edgard Thomé – Parasutati in infern
vom opera vreodată la mai puţin de zece kilometri de propriul nostru bîrlog. E distanţa pe care o vom avea de străbătut de cum ne vom scula din somn, înainte de orice altceva...
Încă nu-i ora trei, şi sunt în picioare. Şi Klein s-a trezit.
Pe cât se pare, suntem singuri. Un străin care-ar fi pătruns în pădure fără ştirea santinelelor nu i-ar fi putut distânge dintr-o dată pe cei zece oameni, aflaţi la o distanţă apreciabilă unul de altul şi culcaţi prin tufişuri. Husele verzi ale sacilor de dormit se confundă perfect cu verdele pădurii. Nimic care să pară suspect privirii ; nici măcar feţele nu se pot desluşi, pentru că sunt ascunse sub reţelele de camuflaj individuale. Lucien îmi zâmbeşte.
— Nu-i rău, nu-i aşa ? Când mă gândesc la proştii care ne spuneau în batjocură cercetaşi... Ar fi făcut mai bine să-i înveţe pe oamenii lor ce-am învăţat noi ! E de folos.
Spre seară, îmi adun tovarăşii de luptă.
— Toată lumea a dormit bine ? Perfect... Peste o oră pornim la drum. Luaţi puşca-mitralieră, armele individuale, patru grenade şi două încărcături Gammon fiecare, plus o cutie de raţie alimentară.
Pregătiţi-va toate astea. Pe urmă vă agăţaţi raniţele în copaci, dar aveţi grijă să nu se vadă. Ridicaţi la loc cât puteţi mai bine iarba acolo unde-aţi dormit. Restul va face roua, în noaptea care vine.
