— Hai băieţi aduceţi-le-ncoa' pe fufe şi scotociţi prin poşetele lor.
Poşetele în cauză sunt doldora de dolari, monezi de aur şi lire englezeşti, franci elveţieni şi giuvaeruri.
— Ce facem cu astea, domnule locotenent ?
— Nimic ! Daţi totul machisarzilor : băieţi, femei şi parale. Noi nu păstrăm decât maşina.
298
Edgard Thomé – Parasutati in infern
După-amiază, mă duc să-i vizitez pe cei doi ticăloşi care au cerut să mă vadă. Puşi în lanţuri în temniţa comunală de lângă
primărie, amândoi se comportă jalnic. Ştiu că machisarzii au hotărât să-i împuşte în cursul nopţii. Mă imploră să-i ajut, dar n-am nici posibilitatea nici cheful s-o fac. În Bretania, camarazii mei cei mai dragi au murit torturaţi de nişte otrepe ca ei, după ce fuseseră răniţi în luptă. Aşa s-a întâmplat cu Mârienne şi Martin care, răniţi fiind şi zăcând pe jos, au fost asasinaţi într-o curte de fermă, împreună cu oamenii lor.
— De ce m-aţi chemat ?
— Dumneavoastră ne-aţi luat prizonieri. Nu aveţi dreptul să
lăsaţi să fim împuşcaţi fără să fi fost judecaţi.
— Nu-i treaba mea... Dar cei pe care i-aţi asasinat şi torturat, sau aţi ajutat să fie torturaţi, lor le-aţi dat cumva şansa să fie judecaţi ? Aş fi preferat să vă văd rezistând când v-am arestat : v-am fi ucis pe loc.
— Nu aveţi dreptul.
— Destul ! Vă pierdeţi timpul, chiar că nu vă pot compătimi.
Philippe, care mă însoţeşte, îl întreabă pe unul din ticăloşi :
― Ce făceai în civilie, înainte de-a lucra pentru Gestapo ?
— Eram bookmaker.
— Iar eu jockeu, spune celălalt.
— La naiba, conchide Philippe. Cum se zice între tipi de meseria voastră, aţi mizat pe calul cel prost.
Constatarea asta spontană, care nu voia câtuşi de puţin să fie o glumă macabră, va fi necrologul celor doi ticăloşi. Au murit peste câteva ore, foarte urît din câte mi s-a spus, milogindu-se să fie cruţaţi.
„Şi a muri e o artă", spune un proverb hindus. Numai cei 299
Edgard Thomé – Parasutati in infern
generoşi o cunosc.
31
PODUL DIN CLERVAL
Cuibărit într-o buclă a râului Doubs, târguşorul Clerval n-are decât un cusur, dar un cusur peste care nu se poate trece în timp de război : are un pod metalic, în stare să susţină până şi tancurile.
Situaţia lui privilegiată cât priveşte trecerea apei în direcţia Belfort e atât de evidentă, încât până şi ofiţerii de stat-major şi-au dat seama.
Aşa încât, la o mie de kilometri de-acolo, ignorând cu totul situaţia locală, Câtiva gânditori galonaţi au hotarît că ar trebui să ne asigurăm exclusivitatea podului cu orice preţ.
Elementar şi copilăresc : e de ajuns să înfigi un steguleţ pe hartă
chiar pe locul podului, aşa cum înfigi un ac într-o figurină de ceară, pentru formulele magice ale marii vrăjitori a Statului-Major. Şi rezultatul e, practic, dobîndit. În mod accesoriu, vraja se completează
cu un mesaj categoric şi cifrat : ,,Să fie luat cu orice preţ podul Clerval pentru trecerea blindatelor Armatei 1 Franceze..." Cei câtiva paraşutişti care tocmai se plimbă prin partea locului, vor lua asupra lor amănuntele. Comandantul Sicaud ne comunică mesajul
― Dar, domnule comandant, e o nebunie ! Sunt de acord să
ocupăm târgul Clerval şi podul. Va fi greu, dar nu imposibil. Dar ar trebui să fim siguri că în ceasul următor primele blindate ale Armatei 1
Franceze vor fi acolo ca să preia schimbul ! Altfel, nemtii vor contraataca cu forte sporite, şi ne mătura. Iar elementele de recunoaştere ale generalului de Lattre se află, în ipoteza cea mai 300
Edgard Thomé – Parasutati in infern
optimistă, la mai bine de o zi distanţă.
- E un ordin imperativ al Statului-Major de sub comanda gensralului Koenig.
Aşa că, in acest caz, vom lua podul din Clerval conform dispoziţiei din codul militar : „Dat fiind că supunerea constituie forţa principală a armatelor şi că ordinele date trebuie executate... imediata şi fără crîcnire". După, vom vedea noi... dacă vom mai fi aici ca să
vedem.
În 1940, una din cauzele înfrângerii noastre a fost, desigur, incapacitatea, cretinilor care dădeau ordine de la o sută de leghe în spatele frontului, fără a şti nimic din ce se petrece pe cîmpul de bătaie.
