Ajunsă în bucătărie, trag ceainicul de pe ochiul din spate al aragazului pe cel din față și ascult cum se aprinde flacăra. Când fluierul ceainicului trece de la un bâzâit la un șuierat zdravăn, pun jurnalul deoparte, desfac scrisoarea și încep să citesc.

Șase

PAUL

ÎNAINTE

Nu e nevoie decât de o singură scăpare.

Orice relație este ca un număr de echilibristică la înălțime. Să păstrezi o relație extraconjugală e ca și cum ai merge pe o sârmă, în timp ce ții o gorilă

în spate. Dacă lucrurile merg prost, efectul distrugerii se reverberează

catastrofal. Motiv pentru care a trebuit să o rup cu Sheila, după ce a făcut ce a făcut.

* * *

Când am ajuns să-mi aduc amanta în patul pe care îl împart cu soția, fisurile din relația noastră începuseră se să vadă deja. Simțisem eu încă de la început că Sheila e puțin sărită, dar asta mă și atrăsese la ea, într-un fel.

Privind însă retrospectiv, cred că tocmai disperarea cu care ne luptam, fiecare din noi, ne-a adus împreună, ne-a aruncat în acest vârtej dement de chimie, de atracție reciprocă, primitivă și nestăpânită.

Fiecare relație este guvernată de un ritm propriu și distinct. Ritmul relației mele cu Sheila a fost unul inegal și tocmai el s-a dovedit a fi ceea ce ne-a distrus. Lucrurile au mers bine și ritmat vreme de aproape un an, în timp ce eu și Rebecca ne-am înstrăinat tot mai mult unul de celălalt, iar Sheila și cu mine am continuat să ne agățăm unul de altul ca de o mască de oxigen. Pot chiar să îndrăznesc a-mi imagina cum s-ar fi terminat totul, dacă

am fi continuat pe aceeași traiectorie. Dar a venit telefonul acela.

Wes m-a căutat exact la timp. După aceea mi-a trecut prin minte că

Rebecca se poate să fi luat legătura cu el, pentru mine, deși nu le-am dat niciodată, niciunuia din ei, satisfacția de a recunoaște asta. În străfunduri cred că i-am acceptat oferta doar pentru că am înțeles ce mă aștepta dacă

rămâneam pe drumul pe care mă tot împleticisem, iar ceea ce m-a făcut să

VP - 44

accept a fost gândul la încă o privire plină de milă din partea nevestei mele.

Succesul a apărut curând și, odată cu el, a venit și o importantă schimbare de perspectivă. Am început să simt cum îmi revine vechea încredere de sine.

Aveam din nou un scop, iar relația cu Rebecca a reintrat pe un făgaș normal.

Cred că mi-am dat seama cu adevărat cât de mult se degradase situația, doar atunci când am fost din nou în stare să mă uit la noi. Doi oameni nu se pot lua la întrecere cu adevărat, decât atunci când sunt pe picior de egalitate, iar noi ne îndepărtasem constant unul de celălalt de ceva vreme. Acum însă ne revenisem și, vă spun sincer: n-am avut niciodată un partener care să se compare cu soția mea.

Stau în bucătărie, beau o ceașcă de cafea și mă inundă lumina soarelui de dimineață, care pătrunde prin ușa glisantă. Din spate aud apropiindu-se pașii Rebeccăi. Simt o adiere ușoară din parfumul ei.

— Cum arată azi vechiul joc al lui Wes și Paul de-a zâmbește-și-ai-vândut?

Își încolăcește brațele în jurul pieptului meu, împletindu-și degetele, și își odihnește capul pe spatele meu.

— Promițător, Matu. Prezint o minunăție de teren la ocean, în Amagansett, și pe urmă o casă de închiriat, ceva mai la nord, pe insulă. Wes îi place pe cei doi tipi care sunt interesați de casa la ocean.

— Adică, Wes crede că-i poate face să bage parale serioase?

— Cam așa ceva.

— Stai puțin. Doi tipi?

— Mda.

— Un cuplu?

— Exact.

Rebecca se desface din îmbrățișare și începe să mă pipăie pe piept.

— Hei, hei. Cred că vouă, frumoșilor, vă iese și de data asta. Nu trebuie decât să zâmbiți și să vă arătați dinții superbi. Și… hmmm, poate să stați ceva mai lipiți unul de altul…

Mă întorc la timp ca să o surprind făcându-mi cu ochiul. Vechea scânteie de neastâmpăr îi lucește iar în priviri. Abia acum îmi dau seama cât de mult mi-a lipsit. Pun ceașca jos pe blat și îi cuprind mijlocul cu brațele.

— Ei, nu mi-am dat seama că astfel de lucruri te excită.

— Știi tu ce mă excită pe mine.

O salt pe blat. Mă trag mai aproape, să o sărut, dar la doi centimetri de buzele ei, am o ezitare.

— Iubire, o să te fac să întârzii.

— Nu și dacă te miști repede.

Toate acestea au avut consecințe, bineînțeles. În timp ce pasiunea dintre VP - 45

mine și soția mea se reaprindea, ea a început să se stingă în cazul amantei. E

ciudat cum mariajul meu a început să tragă foloasele în urma aventurii mele extraconjugale. Iar golul tot mai mare dintre mine și Sheila a intensificat apatia fizică. În timp ce relația mea cu Rebecca s-a clădit pe lupta noastră

comună de a urca pe scara socială, legătura cu Sheila a ajuns să aibă exclusiv de-a face cu dinamica unui declin. Și iată-ne ajunși aici; ea continuă să

alunece, iar eu, să merg în sus. Așa că înțeleg ce a împins-o la un gest atât de nechibzuit, dar, evident, nu l-aș fi putut tolera niciodată.

* * *

Când Rebecca și cu mine ne-am combinat, amândoi aveam puține lucruri ale noastre. O parte din farmec a venit tocmai din șansa de a ne construi împreună viața și niciunul din noi nu a adus în căsătorie prea multe bunuri materiale. Eu am fost mai mult decât fericit să-i las primei soții cea mai mare parte a mobilei, iar cea de-a doua mea soție era atașată de atât de puține lucruri, încât părea aproape o nomadă. Unul dintre puținele obiecte pe care le-a adus în viața noastră a fost o pereche de statuete chinezești din ceramică, pentru capetele rafturilor de cărți.

— Dragule, îți plac astea aici, sus?

Mă întorc spre biblioteca noastră cam rablagită și văd cum mă țintesc cu privirea doi lei pereche, de culoare albastru-verzui. Dau un aer exotic locuinței noastre modeste.

— De unde i-ai scos?

— O călătorie la chinezi… în cartierul chinezesc, zice și îmi face cu ochiul.