PAUL
ÎNAINTE
VP - 30
E uimitor cât de bun poți să fii într-un domeniu, tocmai pentru că nu dai doi bani pe el.
Planurile mele de a-mi repune afacerea pe roate erau în continuare blocate și eram foarte nerăbdător să fac rost de bani. Singura persoană care câștiga pâinea în casă era Rebecca și asta ne măcinase căsnicia până aproape de limita suportabilului. Resentimentele, care la început nu fuseseră mai mult decât un susur, se amplificaseră până la un bâzâit permanent.
— Cum ți-a fost azi, dragule? Ceva interesant?
— Tot aceleași chestii. La tine la slujbă cum a fost?
— Nimic nou. Mark e așa cum e și asta e al dracului de distractiv. Tu și Duff ați fost azi pe plajă?
— Dap. Ca în fiecare zi.
Răspunsul meu este la fel de tăios ca lama de cuțit, așa că mă mir că nu-mi crestează gura când îl rostesc. Când cuvintele mele îi ajung la urechi, o văd cum își mijește ochii. Peste trei, doi, unu…
— Ăăă, bine. Voiam doar să văd ce faci. Vrei să vorbim mai târziu?
Nu vreau.
— Sigur, puștoaico. Apropo, am observat că rezerva pe care o ții în dulapul de la bucătărie s-a cam împuținat. Poate că ar fi timpul să ți-o completezi.
Îmi cer scuze și trec în birou, ca și cum aș avea lucruri de făcut.
Soția mea pare să se simtă cât se poate de confortabil în rolul bărbatului din relația noastră. Nu știu sigur dacă a mai verificat suma din contul nostru comun – la urma urmelor, eu de multă vreme nu am mai reușit să contribui cu ceva –, dar sunt absolut convins că ea bagă acolo partea ei, cu precizie de ceasornic. Îi și văd fața, cu un zâmbet superior, când depune banii. Un zâmbet care se transformă, treptat, într-un rictus malițios.
Dumnezeu să-l țină pe Wes. Mi-a dat telefon azi dimineață, devreme, pe când stăteam pe terasa din spate. Nici nu se ridicase rouă din iarbă.
— Wes.
— Salut, puță bleagă.
— Care-i treaba, ratatule?
— Tot te mai seacă de bani rahatul ăsta de criză?
— Dar tu tot te mai îngrași păcălind imbecilii cu prefabricate supraevaluate?
— E nostim că ai adus vorba.
Mi-a trecut în revistă detaliile și ascunzișurile jocului în afacerile imobiliare, m-a înscris și mi-a dat câteva proprietăți, deloc rele, ținând cont de statutul meu de novice. Nepotismul chiar că ține lumea în mișcare.
Am descoperit, absolut din întâmplare, că secretul este să nu-ți pese. Iar VP - 31
pe mine mă durea fix în cot. Mă gândisem că, din moment ce nu mai pot să
construiesc case, nu mai vreau să am nicio legătură cu afacerile imobiliare.
Chestia uluitoare e că atitudinea mea de rahat a început să producă aproape imediat dividende. Tocmai abordarea aceasta apatică față de toată afacerea a avut efectul de a-l atrage pe client. În primul meu an în afacere am reușit să scot un procent de vânzări fără precedent. Până și Wes a fost uimit.
Am înțeles repede că majoritatea agenților greșeau tocmai pentru că își lăudau excesiv ofertele. Dacă bagi prea mult în față cutare adresă sau anume facilități ai și pierdut clientul, chiar înainte de a avea șansa să-l prinzi în cârlig. Îți simt disperarea ieșindu-ți prin pori și se blochează mai înainte de avea șansa să li se deschidă apetitul. Șmecheria cu astfel de ținte – pentru că
asta sunt, niște ținte; doar noi suntem șmecherii care conduc jocul – este să
le aprinzi puterea auto-sugestiei. Dă-le doar atât cât să le trezești pofta, dar nu suficient cât să le potolești foamea. Cântărește-i, dă-ți seama ce anume caută și acționează în consecință. Vorbește-le despre cutare caracteristică, minimalizează alta. Începe cu ceva neesențial, apoi maschează tocmai lucrul care, în final, o să-i aducă la linia de start. Lasă-i să-și dea seama de unii singuri, să aibă senzația că ei înșiși l-au descoperit. La urma urmelor este o chestiune de seducție. Și îmi place să cred că ăsta e un domeniu în care sunt foarte versat.
* * *
— Soțul tău n-o face așa, nu?
— Nimeni nu mi-o pune ca tine, Paul.
— A cui e asta?
— A ta, iubitule. E toată a ta.
— Exact.
— Tu poți să faci față, nu-i așa?
— Ține-o tot așa cu drăgălășeniile și mai vedem noi cum o să te descurci tu.
— Asta vreau. O vreau de nu mai pot.
Slavă cerului că există Sheila. Înainte să apară Wes și slujba lui în imobiliare, ea a fost cea care m-a ajutat într-adevăr, să nu o iau razna.
