— Cum adică? îl întreb eu.
Ne-am întors la mașină și urmărim munca echipei.
— Campbell a zis că a primit o lovitură când a căzut piața de imobiliare.
Probabil că avea deja turnată fundația, când a rămas fără bani.
— E ciudat că a reluat construcția tocmai acum.
VP - 133
— Ei, poate că a scos un comision de la vreo vânzare și are ceva bani de băgat.
— Doar nu crezi că le-a îngropat pe proprietate, nu?
Wolcott îmi cântărește o clipă întrebarea.
— Nici chiar el nu poate fi atât de arogant. Plus că n-ar avea nicio noimă.
Dacă nu le poți îngropa sub casă, ce sens are?
— Aici îți dau dreptate, zic.
— Totuși, e corect ce ai spus. Ciudat moment.
— Mda. Și, apropo, am un pont pentru tine, cu căprioarele.
— Care e ăla? mă întreabă.
— Ia o sticlă cu pulverizator. Umple-o cu apă, adaugă o lingură de ulei, pentru vâscozitate, și câteva linguri de boia iute. Agit-o bine și pulverizează
peste toate legumele. Căprioarele urăsc drăcia asta.
Wolcott izbucnește în râs.
— Și eu care credeam că o să-mi spui să le împușc.
— Da ce sunt eu, animal? protestez.
Partenerului meu îi sună telefonul.
— Wolcott… Da… Așa? Bine, mersi că m-ai sunat.
Apoi se întoarce spre mine.
— Indiciile continuă să se adune.
— Cum adică?
— Știi restaurantul lui Gino, ăla cu specific italian de la marginea orașului?
— Am trecut pe lângă el.
— Managerul a observat o mașină lăsată în spatele restaurantului de prea multă vreme. Și-a imaginat că e abandonată și a anunțat poliția.
— Îhâmm.
— Mașina e înregistrată pe numele Sheila Maxwell.
— Pe bune?
O voce care se apropie ne atrage atenția înapoi la șantier. Îl vedem pe Campbell cum se răstește la echipă, în timp ce traversează parcela. E cu spatele la ei și muncitorii îi arată degetul și imită un act sexual.
— Uită-te la tâmpitul ăsta, zic eu, râzând, iar Wolcott clatină din cap.
Campbell se urcă în jeepul Cherokee, dă în marșarier și iese în stradă.
— Mergem? întreb.
— Haidem.
Îl urmărim pe Campbell, de la distanță, până la o casă din Smithtown.
Încetinește și intră pe o alee de mașină, lângă un SUV Honda. Parcăm și noi mai în josul străzii, de unde reușim să avem o bună vizibilitate, în timp ce el se apropie de intrare. E o casă cu etaj, probabil cu trei dormitoare și două
VP - 134
băi, numai bună, ca dimensiuni, pentru o familie mică. Mă întreb ce dracu’
