Vocea partenerului meu este prea limpede și prea energică pentru ora asta din noapte. Mă scoate din sărite.
— Unde ești?
— La secție.
— Ce mama dracului cauți acolo? E toiul nopții.
— N-am putut să dorm. Mă sâcâia ceva și nu reușeam să-mi dau seama ce.
Și brusc, m-am luminat. Două femei sunt date dispărute și, ce să vezi, unul dintre suspecți construiește tocmai acum pe un teren pe care îl are de ani de zile?
Mă trezesc instantaneu.
— Ce ai aflat?
— Am căutat după actele de proprietate. Paul Campbell deține o parcelă
de pământ în Cold Spring Harbor, pe care a cumpărat-o acum aproape douăzeci de ani.
— Al naibii.
— Pare o coincidență formidabilă, nu?
— Mă îmbrac imediat. Vrei să vii să mă iei și să mergem să aruncăm o privire pe acolo?
— Du-te și te culcă, zice partenerul meu, chicotind. O să fac și eu la fel.
Dar dimineață, la prima oră, vino să ne întâlnim aici. O să mergem să ne băgăm puțin nasul, să vedem dacă nu reușim să ne dăm seama ce pune la cale tipul ăsta.
— Bine, copoiule, ne vedem atunci.
Închid telefonul și știu că nu voi mai dormi în noaptea asta.
* * *
Stăm în mașina de patrulă, la doar o stradă distanță de proprietatea din Cold Spring Harbor a lui Paul Campbell. Wolcott privește cu interes cum Campbell și echipa lui pun bârnele pe cadrul de structură.
— Deci, te gândești la fundație? întreb eu.
— Poate că a văzut prea multe filme cu mafioți. Îți spun eu, s-ar potrivi clar cu evenimentele noastre.
— Aici ai dreptate, îi răspund și prin minte îmi trece o idee groaznică.
Frate, doar nu crezi că a tras două la preț de una, acolo, nu?
Wolcott își ia cu greu privirea de la echipă, pentru prima dată de când ne-am plasat pe poziții. Se întoarce spre mine și pe față i se întinde o expresie VP - 131
de dezgust.
— Nu mă gândisem la asta, zice, oftând.
— Vreau doar să spun, dacă tot ai de gând să faci efortul…
Wolcott scutură din cap:
— Cred că nu putem să excludem posibilitatea asta, în cazul lui.
Rumegă o vreme ideea și continuă:
— Dar, când are o echipă de gestionat, cum să aducă două cadavre aici, pe o bucată destul de vizibilă de…
— La ce te gândești? întreb.
— Ia, hai să facem noi o vizită la domiciliu.
* * *
— Cu ce pot să vă fiu de folos, tinerii mei domni?
Stăm pe veranda din față a casei de lângă parcela lui Campbell, unde ne-a deschis ușa o femeie mai în vârstă.
— Bună dimineața, doamnă, zice Wolcott. Ne cerem scuze pentru deranj.
Eu sunt detectiv Wolcott și el este partenerul meu, detectivul Silvestri.
Putem să vă reținem atenția un moment?
Femeia ne privește cu suspiciune.
