— Din ce cauză?
— Ei bine, să ne-nchipuim că aseară Imogen şi cu el nu s-au hotărât să se căsătorească. Nu ştim asta decât din spusele lui. Să ne-nchipuim că el i-a cerut mâna, foarte încântat de mărinimia lui, ştiind că ea nu mai are banii pe care i-au tot visat şi ea i-a dat papucii scurt. Nu-l vezi în stare să se facă foc şi pară, la fel de brusc ca şi astă-seară, dar cu mult mai înverșunat şi să-i facă ţeasta zob dintr-un simplu acces de orgoliu rănit?
— Iar soţii Bodwell l-or fi văzut şi-acum el se-ntreabă când or să-nceapă să-l pună la plată? Nu, adevărul e că nu concep una ca asta. O fi Patrick orgolios, dar sunt sigură că nu şi-ar risca vreodată viitorul dintr-un asemenea motiv.
Felix oftă.
— Cred că ai dreptate. Îl cunoşti mult mai bine decât mine.
Dar tare mi-ar plăcea să pot lua legătura cu soţii Bodwell încep să mă-ntreb dacă aseară n-au trecut pe-aici, în drum spre Scoţia. În definitiv…
Făcu o pauză atât de lungă, încât până la urmă l-am îmboldit c-un „Ei?“
115
— Mi s-a-nfiripat o idee, atâta tot, îmi răspunse. Nimic deosebit.
După tonul lui, mi-am dat seama că n-are de gând să-mi mai spună nimic despre ideea care-i venise, fie ea deosebită
au ba. Dacă aş fi insistat, n-aş fi avut parte decât de răspunsuri evazive, aşa că n-am mai spus nici eu nimic şi ne-am terminat drumul în tăcere.
Acasă ne-am turnat în pahare ultima băutură a zilei, apoi am deschis radioul, fiindcă era ora la care se dădeau ştirile şi constatasem de mai demult că o doză de dezastru economic, greve, demonstraţii violente, puciuri militare şi deturnări de avioane are un efect soporific asupra mea la ora culcării.
Deja eram foarte somnoroasă. Mi-am sorbit băutura şi am închis ochii.
Apoi, brusc, m-am trezit de-a binelea.
Glasul impersonal al crainicului tocmai anunţa „Bărbatul şi femeia care au fost găsiţi azi-dimineaţă împuşcaţi mortal într-un automobil în apropierea satului Deepstead, la zece mile de Allingford, au fost identificaţi ca fiind James şi Rita Bodwell, un cuplu căutat de poliţie în speranţa că ar fi putut da o mână de ajutor în investigaţiile declanşate în urma asasinării lui Imogen Dale“.
CAPITOLUL OPT
Felix înşfăcă radioul, parcă voind să stoarcă din el cât mai multe informaţii. Apoi îl închise în clipa în care glasul indiferent al crainicului se apucă să descrie un masacru oarecare, petrecut într-unul din statele recent înfiinţate ale Africii, dar rămase locului, încruntându-se la micuţul aparat portabil, cu chipul de-o paloare neobişnuită la el. Pe faţă i se citeau nedumerirea şi şovăiala. Îşi frecă bărbia cu palma, muşcându-şi buza de jos.
După o clipă, îmi vorbi:
— Virginia, ce-ar fi să vii cu mine la Londra în seara asta?
— De ce-aş veni? – l-am întrebat eu.
116
— Dacă te las aici, o să fii amestecată în afacerea asta –
îmi spuse el – şi e vorba aici de nişte persoane periculoase.
M-aş bucura să te ştiu la loc sigur, în afară de orice pericol.
— Cine-i periculos?
— Nigel, Paul, Huddleston – unul dintre ei. Chiar şi Meg.
Până şi ea ar putea mânui un pistol.
— De unde să aibă ea un pistol?
— Ce ştiu eu? Oricum, unul dintre ei este criminalul.
— Nu crezi că te grăbeşti să tragi concluziile? – l-am întrebat. Soţii Bodwell au fost odinioară delincvenţi. Nu ţi se pare probabil ca vreo persoană de teapa lor să-i fi urmărit şi să-i fi împuşcat? Chiar tu mi-ai spus că n-ar trebui să-mi închipui că există o legătură între toate întâmplările din ultimul timp.
Felix clătină din cap.
— E cam prea mare coincidenţa că evenimentul a avut loc atât de aproape de Allingford. Pesemne că au venit aici aseară şi au asistat la asasinarea lui Imogen, apoi au încercat să stoarcă ceva de la asasin şi pentru asta au fost împuşcaţi.
— De ce împuşcaţi? Sau, dacă tot a avut un pistol, de ce nu l-a folosit şi în cazul lui Imogen, în loc să recurgă, cu atâta stângăcie, la un vătrai?
Felix plescăi din limbă iritat.
— N-am cum să-ţi spun chiar totul. Până una-alta, nu-mi face nicio plăcere să te ştiu la un loc cu indivizii ăştia. O să
dai de belea cu ei.
— Dar eu nu reprezint pentru nimeni un pericol… Nu ştiu nimic.
Veni lângă mine, mă apucă de umeri şi mă zgâlţâi.
— Virginia, nu vrei să faci şi tu o dată cum te rog? Vino cu mine la Londra.
M-am smuls din strânsoarea lui.
