— 72 —
SFATURI CĂTRE DISCIPOLI ŞI PENTRU TOATĂ LUMEA (Adunate vorbă cu vorbă de dna Emile Léon).
Sfaturile ce sunt de urmat pentru a determina la bolnavi o autosugestie utilă, sunt scurte, dar îndestulătoare dacă sunt bine aplicate.
*
Să fii sigur de d-ta şi să o arăţi prin timbrul vocii: să fii foarte simplu în manierele d-tale şi în felul de exprimare, fiind totuşi foarte afirmativ şi cu aerul de a porunci bolnavului.
*
Sugestia mea generală spusă cu glas uniform, provoacă bolnavilor o uşoară somnolenţă, care ajută vorbirii mele să pătrundă mai uşor în inconştientul lor.
*
Să cauţi ca prin vorbele d-tale să provoci o totală încredere şi raporturi amicale cu bolnavul; astfel va aprecia experienţele pregătitoare şi îţi va da toată atenţia necesară. După ce vei fi născut în el o atitudine mintală prielnică şi o bună dispoziţie, şi după ce te va socoti prieten, vei reuşi cu uşurinţă.
*
Oricum va fi pacientul ce-ţi cade în mâini, trebuie să reuşeşti să-l vindeci măcar într-o oarecare măsură, şi să ai convingerea absolută
că vei reuşi.
*
Spuneţi că orice doreşti să împlineşti, eşti capabil să împlineşti, nu numai bine, dar în chip superior; cu condiţia bineînţeles, să fie ceva rezonabil.
*
Când pacientul îţi va arunca o privire rece sau nemulţumită, sau dacă vei simţi că nu-i eşti simpatic, să nu te nelinişteşti; nesiguranţa
— 73 —
ţi-ar micşora mijloacele de operator. Dimpotrivă, această atitudine a pacientului să-ţi dubleze resursele, să ţi le tripleze, şi să-ţi spui:
„Această persoană căreia nu-i sunt simpatic, se va simţi totuşi atrasă
către mine şi îi voi deveni simpatic”. Şi totodată vei rămâne indiferent oricărei manifestaţii duşmănoase.
*
Ştii că unii martiri au murit cu zâmbetul pe buze, fără să sufere, deşi erau omorâţi în cele mai îngrozitoare cazne. Privind cu ochii imaginaţiei coroana ce-i aştepta în cer, în loc să simtă torturile, simţeau dinainte fericirea de care credeau că vor avea parte după
moarte.
*
Iată o pildă de cum trebuie vorbit bolnavului: „Eu nici nu spun cuvinte de prisos, nici nu îngădui altuia să spună. D-ta eşti neurastenic: dar eu ştiu mai bine în ce-ţi stă răul. Suferi mult (neurastenicilor le face plăcere să le spui că suferă), însă o să te vindecăm”.
*
Puneţi în cap că trebuie să ajungi la cutare rezultat şi vei găsi drumul necesar, ba chiar fără să-l cauţi, ceea ce este, recunosc, ciudat în aparenţă. Dacă de pildă socoţi că ai avea datoria să aduci pe cineva la şedinţele d-tale, vei găsi – fii sigur – cuvintele hotărâtoare.
*
Cu cât practic mai mult, cu atât îmi dau mai bine seama că nu trebuie silită nici măcar atenţia. Încerc să imit natura observând-o.
Un precept este cu atât mai bun, cu cât este mai simplu şi mai scurt.
Să nu cauţi să faci sugestii diferite. „Din toate punctele de vedere, zi cu zi, sunt din ce în ce mai bine” , este formula care răspunde la tot.
Cineva avea pumnul închis de doi ani, cu toate tratamentele aplicate. Doctorul X., a făcut pe acea persoană să-şi întindă mâna deschisă imediat punându-i în cap ideea: Pot.
*
Pacientul nu trebuie niciodată plâns, chiar dacă trebuie să-i recunoşti că sufere. Compătimirea i-ar face rău.
— 74 —
*
Întrebuinţez intenţionat expresii, nu ordinare, dar familiare: au mai multă putere.
*
Vorbeşte cu vocea apăsată şi joasă ca acei deprinşi să fie ascultaţi.
*
Afirm că vocea este aşa cum ne-o cultivăm şi că trebuie să ne-o cultivăm. Cine îşi dă osteneala necesară poate să dobândească o bună voce.
*
Cineva voieşte să facă cutare lucru, dar închipuindu-şi că nu-i în stare, face tocmai contrariu de ceea ce voieşte.
Ameţeala este o pildă izbitoare pentru această afirmaţie. Cineva merge pe lângă o prăpastie fără să-şi dea seama; deodată îi vine gândul că ar putea cădea; dacă are nenorocul să se uite tocmai în acel moment în jos, este pierdut. Imaginea căderii i se face în spirit, şi se simte atras de o forţă nevăzută, care îl va atrage cu atât mai tare, cu cât face mai mari sforţări să-i reziste; în aceeaşi clipă cedează, se prăbuşeşte. Aceasta este pricina celor mai multe accidente de munte.
Ceea ce se întâmplă în domeniul fizic, se întâmplă şi în acel moral;gândurile nesănătoase sunt ca o prăpastie; ele determină cădereaacelui ce nu ştie să se sustragă lor.
*
Influenţa spiritului asupra trapului este o realitate: şi voi adăuga, că este desigur neasemănat mai mare decât se crede. Este imensă, incalculabilă. Câteodată o vedem pricinuind paralizii, care pot să fie trecătoare, dar care pot să dureze şi toată viaţa, dacă împrejurări speciale nu vin să schimbe starea psihică a bolnavului. Martor, acea femeie din Paris, care de 11 ani era imobilizată, şi pe care am făcut-o să se scoale, să meargă, să alerge.
*
Nu vreau să spun că voinţa nu-i o forţă. Dimpotrivă, este o mare putere; dar ea se întoarce mai întotdeauna în contra noastră. Trebuie să te pui la această stare de spirit: „Doresc cutare lucru şi sunt pe
— 75 —
