*
… „Daţi-mi voie să vă adresez aceste câteva rânduri ca să vă
mulţumesc de rezultatul bun ce-am avut citind cartea dvs. intitulată
„Stăpânirea de sine”. Câţiva ani am suferit de dureri de ureche şi de o stare nervoasă care mă împingea spre nebunia sinuciderii. Auzind de metoda dvs., mi-am procurat cartea. La început, nu prea am înţeles miezul ei, fiind prea chinuită de starea mea nervoasă: dar totuşi, seara şi dimineaţa spuneam fraza: „din toate punctele de vedere, zi cu zi, merg tot mai bine”. Curând m-am simţit mai calmă, spiritul îmi deveni mai limpede, iar în ziua când am pătruns în adâncul teoriei dvs., s-a făcut în mine o adevărată revelaţie. Atunci am putut analiza metoda şi înţelegând-o complet, fireşte m-am şi vindecat complet, atât fizic cât şi moral. Fericită, n-am putut rezista dorinţei de a vă
scrie”…
Dna E. de R., New-York.
*
… „Iată şi examenele trecute. Mă grăbesc să vă înştiinţez că am reuşit bine, datorită minunatei dvs. metode. N-am fost deloc emoţionat ca de obicei şi răspunsurile mele au fost exacte şi lămurite”…
C., Marseille.
*
… „Am bucuria să vă anunţ că din septembrie 1922, dată când am avut norocul să venim la dvs., fiul meu nu mai are crize de asmă ca înainte. Este cu totul bine şi doarme minunat”.
Dna L., Lille.
*
— 62 —
… „Vă mulţumesc pentru marele bine ce mi-a procurat cartea dvs.
O depresiune nervoasă îmi pricinuise o adâncă neurastenie. Eram incapabil să-mi conduc viaţa cum trebuie, când am aflat dintr-o revistă despre cartea dvs. Practicarea autosugestiei mi-a adus o grabnică uşurare a stării mele. Acum sunt cu totul bine dispus, vesel şi optimist. Mai toţi acei care, după îndemnul meu, au practicat metoda dvs., şi-au îmbunătăţit starea. Cu cât mă gândesc mai mult, cu atât îmi dau mai bine seama de eficacitatea ei. Puterea, într-adevăr nemărginită, ce este în noi, ne face cu drept cuvânt, stăpâni pe noi”…
P. F., Canley Vale, Australie.
*
… „Am suferit trei ani de înspăimântătoare crize de astmă, care mă
apucau cam în fiecare lună şi mă pironeau în pat câte două
săptămâni, timp în care cea mai mică mişcare îmi pricinuia mari suferinţe. În septembrie anul trecut am avut ultima criză, de pe urma căreia mi-a rămas o opresiune, mai puţin violentă, dar în schimb constantă, şi astfel mai penibilă decât crizele tari, ce îmi lăsau măcar intervale de uşurare totală. Mai ales după ce mâncam, răul se agrava şi trăiam cu amărăciunea de a nu duce şi eu o viaţă ca toată lumea.
Eram în această stare de mai bine de patru luni, când, în ianuarie, mi s-a atras atenţia asupra metodei dvs. După câteva zile de ezitare şi de îndoială mi-am spus că deoarece alţii au fost vindecaţi, nu-i niciun motiv să nu mă vindec şi eu. Ba am apucat să repet cu mult zel şi cu multă încredere, seara şi dimineaţa, de 20 de ori, „din toate punctele de vedere, zi cu zi, sunt din ce în ce mai bine”, etc. În cursul zilei îmi ziceam adeseori „mă simt mai bine, mă simt mai bine”, etc.
Abia au trecut zece zile şi respiraţia mi se îmbunătăţise simţitor. Am urmat cu aplicarea metodei şi starea mea devenea din ce în ce mai bună. Mai simt greutate numai când urc un deal sau o scară: dar voi învinge şi acest rest de boală.
Mi-am reluat traiul… Pot călători, ceea ce de patru ani nu mai îndrăzneam să încerc… Parcă aş fi început o nouă viaţă”…
Dra M. C, Bergues.
*
„În primăvara anului 1916, în tranşeele din Loos, am fost lovit de o ţandără de grenadă în partea stângă a corpului, ceea ce mi-a pricinuit o paralizie aproape totală a părţii drepte a corpului. Nu mai
— 63 —
puteam mişca nici mâna nici piciorul drept; aproape pierdusem gustul şi mirosul; nu mai cântăream decât 49 kg.; memoria îmi slăbise şi vorbeam cu multă greutate. Şase luni am fost îngrijit în diferite spitale, dar paralizia mea rezista şi băilor, şi electricităţii şi căldurii şi luminii. Totuşi în acest interval greutatea mi-a ajuns la 63
kg. În noiembrie 1921 am citit cartea lui Ch. Baudouin asupra autosugestiei şi m-am simţit atras de opera şcolii din Nancy. Soţia mea m-a condus în acest oraş, într-un fotoliu pe roate. La prima vizită, dl. Coué mi-a spus că dacă vindecarea mea este posibilă, se va produce foarte încet. Fără să mărturisească, D-sa o credea chiar imposibilă. Spuse soţiei mele că-mi facă sugestie noaptea prin somn.
Imediat am început să dorm în loc de două ceasuri ca mai înainte, câte opt. În primele trei luni am câştigat 14 kg. Gustul şi mirosul încep să-mi revină. Iar soţia mea observă că în somn făceam uşoare mişcări din degete şi cu piciorul. Abia în noiembrie încep să apară
semne mai lămurite de vindecare. Acum am ajuns să mă consider vindecat”…
R., New-York.
NOTĂ. – Sunt informat că, în urmă, pacientul s-a vindecat complet şi că joacă golf şi tenis.
*
… „Am venit la Nancy în octombrie trecut şi am fost faţă la vreo zece şedinţe. Sufeream de o mare slăbiciune datorită unei tulburări tyroidiene, iar de câtva timp şi de o mare anemie. Mă simţeam bolnav rău şi-mi era indiferent dacă mă mai fac bine sau nu: totuşi am început să practic metoda dvs. Mărturisesc că la început n-am simţit niciun bine. După două luni însă, mi s-a părut deodată că sunt mai vioi, şi din acel moment ameliorarea a făcut progrese, încet, dar sigure. Neurastenia m-a părăsit de tot, iar slăbiciunea care-mi făcuse viaţa o povară, aproape complet. Am 32 de ani şi mă simt cum nu m-am simţit în ultimii 15 ani nicio zi. Uşurarea morală îmi este considerabilă: nu mai am acele lupte sterile şi grozave. Văd că
metoda dvs. este singurul mijloc care duce la succes. Vechiul conflict între imaginaţia şi voinţa mea nu mai există; astăzi aceste două forţe lucrează armonios şi liniştea mea este totală”.
L. C., Heckmordwike.
— 64 —
