cale de a-l obţine”. Şi dacă nu faci sforţări, vei reuşi.

*

Îţi dai singur simptomele pe care le imaginezi că ar fi ale bolii ce crezi că ai. Spune durerii tale: „M-ai avut, dar n-o să mă mai ai” .

*

Să repeţi de 20 de ori dimineaţa şi seara: „Din toate punctele de vedere, în fiecare zi sunt tot mai bine”. Este un remediu unic pentru toată lumea şi atât de simplu, atât de uşor! chiar prea simplu! Nu-i aşa? Şi totuşi nimic nu-i mai important decât aceasta: Dacă ai gânduri de boală ai să fii bolnav; dacă te gândeşti că vindecarea a început, a venit, ea se va produce.

Ceea ce operează schimbarea, nu-i speranţa, ci numai siguranţa.

*

Este foarte uşor pentru părinţi să facă să dispară cusururile copiilor şi să fie înlocuite cu calităţi. Pentru aceasta trebuie să le repete noaptea când dorm, în şoaptă bine accentuată, tot ceea ce doresc de la dânşii. Părinţii trebuie să socotească aceasta ca o datorie faţă de copiii lor; este o hrană morală tot atât de necesară ca şi acea fizică, şi după cum au grijă să le dea mâncare…

*

Lauda este un îndemn dar nu când este nesocotită. Reproşul este şi el un îndemn, dar prea mult repetat, paralizează. Eu întrebuinţez fraze care să nu jignească, întrupând reproşul în ele. Astfel nimeni nu se simte jignit, fiindcă înţelege că intenţia mea nu-i să fac imputare. Reproşurile şi le face omul singur; făcute de altul, supără.

Eu nu fac reproşuri, ci numai constat.

— 76 —

DARE DE SEAMĂ ASUPRA ŞEDINŢILOR DE LA EMILE

COUÉ.

(de dna Emile Léon).

Numele Coué face să vibreze oraşul întreg. Din toate păturile sociale vin suferinzii la el şi toţi sunt primiţi cu o egală bunăvoinţă, ceea ce pentru mulţi este o primă îmbărbătare. Dar ceea ce este adânc mişcător, este ieşirea de la şedinţe: oameni care au venit întunecaţi, crispaţi şi aproape duşmănoşi, (sufereau!) pleacă liniştiţi, mulţumiţi, câteodată încântaţi, (nu mai sufăr!).

Cu o bonomie surâzătoare şi puternică, care este secretul său, dl Coué ţine, în mână oarecum, inimile tuturor celor care vin să-l consulte. Rând pe rând se adresează tuturor, după cum urmează:

„Ei bine! Doamnă, ce ne doare?”.

. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

„Oh!, d-ta cauţi prea mult pentru ce şi pentru că ce-ţi pasă de pricina durerii? Că te doare, nu-i destul?… Am să te învăţ cum să

faci să-ţi treacă”.

. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

„Şi d-ta, domnule… plaga varicoasă văd că-ţi merge mai bine.

Bine, foarte bine pentru două şedinţe numai; te felicit pentru rezultatul obţinut. Dacă urmezi să-ţi faci autosugestia cum trebuie, în curând o să fii vindecat.. Zici că plaga are vârsta de zece ani? Ei şi? Ar putea fi şi de douăzeci de ani şi se va vindeca tot aşa de bine”.

. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

„Dar, d-ta?… N-ai obţinut nicio ameliorare… Ştii de ce? Numai şi numai pentru că n-ai încredere în d-ta. Când îţi spun eu că mergi mai bine, nu-i aşa că te simţi mai bine? De ce? Pentru că crezi în mine. Crede şi în d-ta şi vei obţine acelaşi rezultat”…

. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

„O, Doamnă! Nu-mi daţi, vă rog, atâtea amănunte. Căutând amănuntele le crezi şi ar trebui o listă lungă de un cot ca să înscriem toate suferinţele d-tale. În rezumat, la dvs. moralul este bolnav. Ei

— 77 —

bine! puneţi-vă în cap ideea că este pe cale de vindecare şi se va vindeca. Am să vă învăţ cum este de o simplicitate evanghelică”.

. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

„Aveţi crize nervoase o dată pe săptămână? Bine. De azi înainte, făcând ceea ce am să vă spun, n-o să le mai aveţi”.

. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

„Ai un glaucom. Vindecare nu-ţi pot promite, fiindcă nu sunt sigur. Aceasta nu înseamnă însă, că nu s-ar putea să te vindeci; lucru pe care l-am văzut la o doamnă din Cholon-sur-Saône şi la alta din Toul”…

. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

„Ei bine Domnişoară!, fiindcă de când ai fost aici n-ai mai avut zilnicele d-tale crize nervoase, înseamnă că te-ai vindecat. Totuşi mai revin-o din când în când, ca să te ajut să rămâi pe calea cea bună”…

. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

„Sugestia şi nu fie o piedică pentru continuarea obişnuitului d-tale tratament… În ce priceşte pata de pe ochi, se vindecă cu încetul; opacitatea şi mărimea ei scad zilnic”.

. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

Unei persoane ce se plânge de oboseală:

„Parcă eu nu! Sunt zile în care primirea bolnavilor mă oboseşte mult; totuşi primesc şi primesc toată ziua. Nici nu trebuie să te gândeşti măcar: „Fac de nevoie, ce să fac? N-am încotro!” Lucrează

mulţumit că-ţi faci datoria şi vei învinge oboseala.

(Explicaţie: Admiţând ideea oboselii ne atragem oboseala: pe când ideea unei datorii de împlinit ce dă puterea necesară; spiritul poate şi trebuie să rămână stăpânul bestiei).

. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

„Pricina care te împiedică să mergi, oricare ar fi, trebuie să dispară

cu încetul. Cunoşti zicătoarea: „Ajută-te şi D-zeu te va ajuta.” Să stai zilnic în picioare 2–3 ceasuri sprijinit de cineva şi în loc să-ţi zici că

şalele îţi sunt prea slabe şi că nu poţi, să-ţi zici dimpotrivă, că vei putea, că poţi”.

. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

— 78 —