în piept să spuneţi „mea culpa, mea maxima culpa”.
— 83 —
COUÉ LA PARIS ÎN OCTOMBRIE 1918 ŞI ÎN APRILIE 1920.
(Însemnări de dna E. Léon).
Lăsând la o parte numeroşii bolnavi de tot felul care au văzut durerile lor scăzând şi chiar dispărând sub influenţa binefăcătoarei acţiuni a lui Coué, vom cita numai câteva învăţăminte formulate de el în acest oraş, cu diferite ocazii.
Întrebare: De ce eu cu toată credinţa şi rugăciunile către Dumnezeu şi cu toate că practic metoda dvs., nu obţin rezultate mai bune?
Coué: Pentru că, probabil, în adâncul d-tale mai stă o Inconştientă
îndoială, sau pentru că practici metoda cu sforţare. Ori, nu uita că
sforţarea vine de la voinţă şi când voinţa este în joc, imaginaţia intră
şi ea, dar mult mai degrabă în sens opus. De unde urmează că ajungi la rezultatul tocmai contrar celui căutat.
Întrebare: Ce să facem când ceva ne plictiseşte?
Coué: Să ne repetăm imediat: „Nu, nu, aceasta nu mă plictiseşte deloc, absolut deloc, ba chiar îmi este plăcut”. Adică să ne arătăm, să
ne îndemnăm în direcţia cea bună. În loc să ne dăm drumul pe cea rea.
Întrebare: Experienţele preliminare mai sunt necesare când s-ar amesteca un fel de orgoliu care îndeamnă să le respingi?
Coué: Nu sunt niciodată indispensabile, ci sunt numai de foarte mare folos: căci. Cu toate că unora li s-ar putea părea jocuri copilăreşti, sunt, deopotrivă, foarte serioase, fiindcă dovedesc aceste trei lucruri:
1. Că orice idee pe care o avem în spirit devine adevăr, realitate pentru noi şi are tendinţa să se transforme în act.
2. Că dacă este conflict între imaginaţie şi voinţă cea dintâi triumfă
întotdeauna, şi deci se întâmplă tocmai contrariu de ce am voit.
3. Că este uşor să ne punem în spirit, fără sforţare, ideea ce doream să avem, fiindcă putem gândi succesiv nu pot, şi îndată, pot.
Experienţele preliminare nu trebuiesc încercate de nimeni singur, acasă, fiindcă s-ar putea – împrejurările şi condiţiile nefiind toate şi bine observate – să nu reuşească şi atunci încrederea este zdruncinată.
Întrebare: Cum să nu te gândeşti la durere când suferi?
— 84 —
Coué: Să nu-ţi fie teamă de a gândi la durerea ce te chinuieşte; dimpotrivă, trebuie să te ocupi de ea, însă numai pentru a-i spune:
„Nu-mi este frică de tine!” Dacă un câine se repede lătrând la d-ta, priveşte-l drept în ochi, şi nu te va muşca; dar dacă îţi va fi teamă de el, dacă îi întorci spatele, îndată îţi înfige colţii.
Întrebare: Dar dacă vreau să plec?
Coué: Pleacă de-a-ndăratelea, privindu-l.
Întrebare: Cum să realizăm ce dorim?
Coué: Repetând mereu ceea ce doreşti, de pildă: „câştig încredere în mine” şi o câştigi; „memoria mea se îmbunătăţeşte” şi se va îmbunătăţi; „devin cu totul stăpân pe mine” şi devii. Dacă însă îţi spui contrariul, contrariul se realizează.
Ceea ce-ţi spui cu statornicie şi foarte repede se produce (bineînţeles în câmpul celor rezonabile).
Întrebare: Din punct de vedere religios găsesc nedemn din partea Atotputernicului să faci să depindă supunerea noastră la voinţa Lui de ceea ce numiţi o dibăcie mecanică: autosugestia conştientă.
Coué: Vrând nevrând, imaginaţia ne domină voinţa când este cu ea în conflict.
Putem îndrepta imaginaţia pe calea cea bună arătată de judecată, întrebuinţând în chip conştient procedeul mecanic pe care îl întrebuinţăm inconştient pentru a apuca adeseori calea cea rea.
Autosugestia conştientă are puterea să ne elibereze de piedicile ce singuri ne făurim şi care pot fi o perdea între Dumnezeu şi noi…
Întrebare: Ce trebuie făcut pentru a determina pe cineva care sufere să-şi facă binefăcătoarele autosugestii?
Coué: Să nu stărui, să nu cauţi să faci morală. Să-i aminteşti numai – dar mereu – că autosugestia făcută cu încredere duce la rezultatul urmărit.
Întrebare: Cum să-ţi explici, şi cum să explici altora, că repetarea aceloraşi vorbe: „adorm”… „trece”… etc., pot avea vreun efect şi încă
atât de puternic şi durabil.
Coué: Repetarea aceloraşi vorbe sileşte să le gândeşti, şi când le gândeşti, ele devin adevăr pentru acel ce le gândeşte, şi atunci se înfăptuiesc.
Întrebare: Cum să-ţi păstrezi o lăuntrică stăpânire?
Coué: Ca să fii stăpân pe tine este destul să o gândeşti; şi ca să
