mâine. Jackson”.
Adoram bilețelele alea. Le-am păstrat pe toate. Mai demult, visam să-l am pe Ben Moi drept iubit, să știu că eram drăguță, că eram dorită –
lucrurile astea au devenit realitate pentru mine când m-am cuplat cu Jackson, și nu-mi mai făceam griji.
Acum – după tot ce s-a întâmplat – sunt tentată să spun că a fost prea bine ca să fie adevărat. Dar a fost adevărat, cel puțin pentru o lună. Iar atunci când mă gândesc la ce vreau de la un prieten, sau de la un iubit, sau, într-o bună zi, de la un soț – ce am avut eu și Jackson la început, asta e chestia pe care o vreau.
Alt punct în care Jackson semăna cu Ben Moi era faptul că a avut o grămadă de prietene. Înainte să plece în Japonia, a ieșit cu Beth, Ann și Courtney – toate din anul lui –, iar din momentul în care am început să
ies eu cu el, am dezvoltat un fel de radar pentru Beth & Ann& Courtney.
Puteam să simt de fiecare dată când una dintre ele se afla în cameră, ce purta, cât de drăguț arăta. Părea atât de ciudat că buzele lor le-au atins pe ale lui Jackson; că l-au ținut de mâinile mari și pistruiate; că el a crezut că
toate trei erau frumoase; că le-a crezut interesante. Înainte ca Jackson să
fie iubitul meu, fetele alea mi s-au părut absolut OK. Acum mi se par superficiale și mult prea provocatoare. Mă enervau cu râsetele și cu aparițiile lor încântătoare, cu picioarele lor frumoase și cu faptul că nu purtau ochelari. Tare-mi doream să fi dispărut tustrele.
Eu și Jackson eram împreuna de șase saptamani atunci când a avut loc incidentul ce avea să inspire o întreagă secțiune din Ghidul băieților, denumită „Apeluri telefonice, e-mailuri și mesaje traumatizante.
Episoade dureroase care implică mijloace tehnice de comunicare”.40
40 Trei mostre din ce am scris la acest capitol din Ghidul băieţilor.
1. Kim i-a trimis lui Finn un mail legat de o ceartă de-a lor mai veche, iscată de faptul că ea ratase un meci de fotbal de-al lui, iar Finn nu i-a răspuns la mesaj tot weekendul. Kim şi-a verificat e-mailul din zece în zece minute, şi nu a răspuns la telefon pentru că nu voia să discute cu el decât dacă citise ce-i scrisese ea. Apoi, luni, Finn a zis că nici n-a primit mesajul; probabil că se pierduse. Dar mai târziu a spus că nu şi-a verificat e-mailul. Ce făcuse până la urmă? Tipul nici măcar nu şi-a pus la punct poveştile.
Iată ce s-a întâmplat: eram în casa familiei Clarke, într-o zi lucrătoare, pe la șase după-amiaza. Făceam teme și ne jucam jocuri video la el în cameră. Telefonul a sunat tocmai când Jackson cobora la parter ca să ia ceva, așa că m-a rugat pe mine să răspund.
— Casa Clarke, am spus eu.
— Ăăă... Jackson e acolo?
Era vocea unei fete.
— E la parter, am spus eu, întrebându-mă cine era. Vrei să aștepți puțin?
— Ăăă... da, a răspuns ea.
Când s-a întors Jackson, i-am dat lui telefonul.
— Hei, ce faci? a spus el în receptor, întorcându-se cu spatele la mine.
A făcut o pauză.
— Nu pot vorbi acum, e cineva pe la mine.
De ce n-o fi spus, m-am întrebat eu, „E Ruby la mine”? „Ruby, prietena mea, e la mine.” Asta ar fi trebuit să spună.
— Te rog, nu spune asta, a zis Jackson aproape în șoaptă. Nu, nu, nu așa s-a întâmplat.
Așa, cum?
— Tu n-ai nicio vină, ți-am spus, a continuat el. Ascultă, nu e momentul potrivit. Pot să te sun eu mai târziu?... Da, am numărul tău.
Apoi a închis telefonul, a ridicat joystick-ul de Xbox și s-a întors la 2. Kaleb, iubitul lui Cricket de la şcoala de actorie, cu care a rezistat doar şase săptămâni (călătorie sprâncenată!), crea întotdeauna un aer de mister în jurul robotului său telefonic. Nu-şi verifica niciodată mesajele dacă era ea prin preajmă – de parcă acolo urma să fie un mesaj telefonic megasecret, de la o altă
fată. Cricket a spus că era destul de sigură că erau numai mesaje de la prietenul lui, Mike, sau de la vreun alt neanderthalian de-al lor, iar Kaleb doar se prefăcea, ignorând intenţionat robotul telefonic – şi că lucrul ăsta trebuie să fi însemnat destul de mult pentru el, fiindcă era, din fire, genul de om care-şi verifica mesajele aproape compulsiv. Îşi verifica telefonul aproape oră de oră.
3. În perioada dintre Kaleb şi Pete, Cricket a fost dusă acasă cu maşina, după un meci de baschet, de către Billy Alexander, şi era foarte entuziasmată de chestia asta, fiindcă au stat şi au vorbit în maşină, după ce a parcat pe aleea din faţa casei ei. Părea că avea de gând s-o sărute, sau s-o invite în oraş, sau ceva de genul ăsta. Dar apoi i-a sunat telefonul, iar el a răspuns, a zis „Frate!” de o grămadă de ori şi i-a făcut lui Cricket cu mâna, în semn de „Ne mai vedem!”.
Aşa că ea a coborât din maşină şi s-a dus în casă – şi asta a fost tot.
omorâtul de extratereștri.
Am încercat să-mi văd mai departe de tema mea la mate, dar nu puteam să mă concentrez. Cu cine a vorbit la telefon?
Despre ce au vorbit?
De ce nu mi-a spus?
Nu era treaba mea, știam. Putea să fie sunat de câte fete voia el.
Sau poate că era treaba mea; în fond, eram iubita lui – de ce n-aș fi avut dreptul să știu dacă mai erau și alte fete cu care avea conversații intime, discuții legate, în mod evident, de sentimente importante?
— Cine era la telefon? am întrebat, încercând să par plictisită.
— Îhm? Acum? Heidi Sussman, a spus el. Heidi din grupul Katarinei.
— Ce voia?
