— I-am spus că sunt cu tine, a zis el, luându-mă de mână. Roo, te rog, nu te supăra. Nu m-am mai simțit cu nimeni așa cum mă simt cu tine.
— Nici eu, i-am răspuns.
— Perfect, mi-a zis el, aplecându-se spre mine. Asta și speram.
Ne-am sărutat un timp, în aerul rece de-afară.
Adevărul este însa că, după acea seară, n-am mai simțit niciodată
același lucru. Nu cu adevărat. Uitați-vă mai în spate și recitiți ce a spus Jackson, de fapt, atunci când mi-a povestit despre după-amiaza lui cu Heidi. Într-adevăr, a spus că pe mine mă voia, că nu s-a mai simțit cu nimeni așa. Dar a spus și că Heidi era superfrumoasă și amuzantă, și că
au jucat tenis de dragul vremurilor bune, pentru că se potriveau atât de bine la joc bla bla bla.
Acum, dacă ți-ai concentra toată atenția ca să-ți liniștești noua prietenă
în privința sentimentelor tale pentru fosta prietenă, ți-ai amesteca oare declarația de dragoste cu nostalgia după jocurile de tenis și superfrumusețea fostei prietene?
Am stat puţin să mă gândesc.
„Nu... adică, da... adică, ba da. Bănuiesc.”
„Exista vreo modalitate prin care ai fi putut obţine chestia asta?”
Ah, atât de tare mă enervează câteodată!
„Da, doamnă”, i-am spus eu, sarcastică, „I-aş fi putut spune cum mă simţeam. Ăsta e răspunsul corect, nu-i aşa? Asta vreţi să spun.”
Doctoriţa Z tăcea.
„Psihologii sunt toţi la fel”, am continuat eu. „Spune-le oamenilor cum te simţi. Asta-i soluţia tuturor problemelor. Bla bla bla.”
„Ai mai avut vreun psiholog, Ruby?” m-a întrebat ea.
Până la sfârşitul şedinţei, niciuna dintre noi n-a mai scos niciun cuvânt.
Nu.
Ai face asta numai dacă ai fi în continuare cu gândul la frumusețe și la tenis.
Ce mă scotea cel mai tare din minți nu era că Jackson ar fi făcut ceva cu Heidi în ziua aceea sau că m-ar fi mințit în legătură cu ce simțea pentru mine, ci faptul că el avea un trecut cu alte fete și că eu nu-l puteam opri să
se gândească la ele. Iar el se gândea la ele chiar și când mă privea pe mine în ochi.
Asta a zdruncinat ceva înăuntrul meu, ceva ce până atunci fusese neatins.
Așa că de atunci am avut un radar pentru Heidi, chiar mai bun decât radarul pentru Beth & Ann & Courtney.
Iar acum am un radar pentru Kim.
Până la sfârșitul anului școlar, abia mai puteam să trec pe lângă
gazonul din curte fără să fiu atacată de vibrații negative din toate direcțiile. Au! Kim pe scări! Heidi în clasa de franceză! Tripla amenințare Beth & Ann & Courtney la bibliotecă, tustrele numai pasteluri și coafuri de zile mari! Răul era peste tot – și simplul fapt că scriu propoziția asta e o dovadă că sunt complet dată peste cap. Slavă Domnului că m-a obligat mama să merg la doctorița Z, fiindcă-i clar că sunt pe punctul de-a o lua razna, deși a trecut atâta timp de-atunci.
Credeți-mă, știu că, de fapt, toate sunt fete de treabă. Unele dintre ele chiar îmi fuseseră prietene. Şi sunt ferm convinsă că femeile n-ar trebui să
devină înțepate și crude unele cu altele din cauza unui bărbat, fiindcă, pentru Dumnezeu, cum vom putea să conducem companii și țări întregi dacă noi suntem preocupate de cum arată sânii nu știu cui într-un pulover roz?
La ora de istorie politică, domnul Wallace a vorbit despre genul ăsta de problemă (discutam despre mișcarea feministă) și chiar am fost de acord cu opinia lui despre „antagonismul autodistructiv între membrii grupurilor oprimate”. Așa-i spunea el. Pe limba noastră, asta înseamnă
că dacă oamenii vor să lupte pentru drepturile lor și chiar fac ceva în privința asta, trebuie să rămână uniți și să nu se trateze cu dispreț unii pe ceilalți din cauza unor lucruri mărunte.
Problema mea este că pot să gândesc eu orice-aș gândi – puterea feminină, solidaritate, Gloria Steinem, ura, ura, ura44 –, tot simt ce simt.
Adică gelozie. Şi dispreț din cauza unor lucruri mărunte.
Poate chestiile care nu mergeau cum trebuie între mine și Jackson m-au făcut să mă simt nesigură, și de asta am devenit geloasă pe Beth & Ann & Courtney & Heidi. Sau poate că mă simțeam așa de la început, din cauza teribilei invidii din sufletul meu, iar gelozia mea nevrotică s-a adăugat motivelor pentru care lucrurile n-au mers bine. Nu sunt sigură.
Ştiu numai că așa mă simțeam – și încă mă mai simt. Chiar dacă eu și Jackson ne-am despărțit.
Îmi doresc să mă fi simțit altfel. Mi-ar plăcea să intru în sala de mese și să n-am niciun fel de radar. Mi-ar plăcea să merg pur și simplu acolo, să-mi fac salata cu stafide și să iau naibii prânzul, fără nicio grijă. Dar mă-ndoiesc că asta se va întâmpla prea curând. În momentul de față, încă
mă consider norocoasă când reușesc să iau masa fără un atac de panică.
44 Gloria Steinem. O feministă celebră. Chestia mea preferată spusă de ea: „O femeie fără un bărbat este ca un peşte fără bicicletă.”
6. Tommy (dar a fostimposibil) Când eram în clasa a șaptea, Tommy Hazard era un băiat blond din California, un surfer de top pentru vârsta lui. Purta șorturi în culori deschise, iar atunci când zâmbea i se vedea un dinte ușor ciobit în față.
Vorbea atât de încet, încât, atunci când zicea ceva, te simțeai de parcă ai fi fost singura persoană din lume care putea să-l audă. Avea o bicicletă
