orice altceva şi-a mai luat – ţigări, bere, Playgirl— sunt cumpărături de rutină şi că nu pentru ele a venit acolo în mod special.
El: – Tu înoți stil liber?
Eu: – Aha.
El: – Şi eu.
Eu: – O sută sau două sute?
El: – Două.
Eu: – Sună bine.
El: – Da.
Eu: – Păi, trebuie să mă duc să mă schimb.
El: – OK. Ne vedem mai târziu.
Chase își petrecea cea mai mare parte a timpului cu un alt tip de la înot, Josh, care era solid și roșcat, și care râdea atât de tare, încât puteai să-l auzi tocmai din vestiarul fetelor.
Era la începutul lui decembrie, mai rămăsese doar un pic până la balul gimnazial de Crăciun.51 Într-o zi, cam la o oră după antrenament, mi-a sunat telefonul. Era Josh.52
— Ce faci? l-am întrebat eu.
N-am putut să-mi dau seama de ce mă suna.53
— Chase vrea să te întrebe ceva, mi-a răspuns el.
Am rămas cu gura căscată.
— Poftim? am îngăimat eu.
— Chase! Treci la telefon!
Josh a început să chicotească. Voiam să închid telefonul, dar ar fi fost nepoliticos și, în plus, nu mă mai sunase niciun băiat până atunci, așa că
eram destul de curioasă.54
51 Da, Tate este foarte creştină şi excentrică (cum ar spune domnul Wallace). În fiecare an se organizează un bal de Crăciun, pentru clasele a şasea, a şaptea şi a opta. De parcă nici nu s-ar fi auzit de Hanuka sau Kwanzaa, de ateism sau budism.
52 Toată lumea de la Tate are numerele tuturor celorlalţi în telefon. Primim câte o carte de telefoane la începutul fiecărui an.
53 Katarina, Ariel şi Heidi vorbeau tot timpul despre cum discută ele la telefon cu băieţii. Aveau astfel de discuţii încă din clasa a şasea. Mă întrebam cum or fi început oare să facă lucrurile astea? Le sunau băieţii aşa, pur şi simplu, fără niciun motiv? Sau foloseau câte o scuză, cum ar fi „Ah, am uitat ce temă aveam la mate..”? Sau fetele îi sunau pe ei? Pur şi simplu nu mi-l puteam imagina pe niciunul dintre băieţii ăia de unsprezece ani sunând o fată în mod regulat.
54 Şi când vorbeau la telefon, despre ce Dumnezeu vorbeau? Dacă vorbeşti prin mesaje, ai măcar un pic de timp să te gândeşti la ce o să scrii, să găseşti ceva de spus.
— Ah, a plecat în cealaltă cameră. Așteaptă puțin!
Josh a lăsat jos telefonul. Așteptam încremenită. Era atât de stupid! Dar dacă aș fi închis, mi-aș fi petrecut tot restul vieții întrebându-mă ce voia oare Chase să-mi spună.55
— Ruby, mai ești acolo?
Josh vorbea de parcă rămăsese fără suflu.
— Da.
— Vrea să știe... Au! Chase, asta a durut!... Vrea să știe dacă vrei să
mergi la balul de Crăciun.
— Cu el?
Chiar nu voiam deloc. Chase mi se părea respingător. Nu puteam să-mi dau seama de ce. Dar dacă mă gândeam la un dans lent cu el simțeam fiori pe șira spinării.
— Poate să-mi spună mâine! a strigat Chase pe fundal.
— L-ai auzit? a întrebat Josh.
— Nu trebuie să răspundă pe loc!
— Ai auzit?
— Da, am spus eu. Bine, o să mă gândesc.
— Se mai gândește, i-a spus Josh lui Chase.
A doua zi, Josh a venit la mine în timp ce mâncam de prânz cu Kim.
