— Asta-i de la Chase, a spus el, scoțând un șirag de mărgele din buzunar și împingându-l pe masă, spre mine. Pentru tine.
Colierul era foarte frumos – dar, uitându-mă la el, aproape că mi s-a făcut greață. Nu-l voiam. Dacă-l luam, ar fi fost ca și cum aș fi făcut o promisiune. Ca și cum i-aș fi spus lui Chase că era ceva între noi.
Nu voiam să fie ceva între noi.
Şi de ce vorbea Josh întotdeauna în locul lui?56
M-am uitat în jur, prin cantină, dar nu l-am văzut pe Chase nicăieri.
— De ce mi-a dat mie asta? am întrebat eu.
Kim și-a dat ochii peste cap.
— Alo. Îi place de tine.
55 Nu că mi-ar fi dat vreun băiat mesaje în clasa a şasea – nici măcar atât. Dar sunt convinsă că, dacă ar fi făcut-o, mi-ar fi plăcut mai mult decât apelurile telefonice.
56 Kim a venit atunci cu următorul diagnostic: Chase era doar timid. Diagnosticul doctoriţei Z de acum: Josh era cel care mă plăcea, iar Chase n-a avut nimic de-a face cu chestia asta. (!!)
— Da, a spus Josh. Ţi-am spus, vrea să știe dacă mergi la bal cu el.
Şi încerca să mă convingă cu colierul ăla? Adică, eh, nu-mi plăcea de el înainte, dar acum că vine vorba de bijuterii, vreau să merg?
— Poți să mergi doar în calitate de prietenă, dacă vrei, a spus Josh.57
Colierul oricum e al tău.58
Dacă aș fi luat colierul, din asta ar fi rezultat doar lucruri oribile. Spre exemplu, aș fi avut și colierul ăsta, și partener la balul de Crăciun –
ambele fără ca măcar să fi vorbit cu Chase în persoană. Data viitoare când l-aș fi văzut, ar fi trebuit să mă duc la el să-i mulțumesc și să-i spun dacă mergeam doar ca prieteni sau ca... Ce? Ce aș fi putut să zic? Mergem
„cum se merge în mod normal”? Ca „iubit și iubită”? Nici măcar nu exista un mod normal în care să spui chestia asta! Apoi ar fi trebuit să
port colierul, iar lumea ar fi aflat de toată povestea, și ar fi zis că eram împreună, ceea ce ar fi fost drăguț, având în vedere că nu mai avusesem un iubit până atunci – doar că el mă scârbea.
Situația asta mă făcea să simt că nu pot trage destul aer în piept.
— Nu pot să merg la bal, am spus eu. Ai mei pleacă din oraș.(Complet neadevărat.)
— Aha. OK. Așteaptă o secundă.
Josh s-a ridicat dintr-o săritură și a ieșit în fugă din sala de mese, probabil pentru a se consulta cu Chase. După un minut, s-a întors.
— Poți oricum să păstrezi colierul, mi-a spus el. Dacă vrei să te duci cu el vineri la McDonald's.
— Sunt vegetariană.
— Poți să-ți iei cartofi prăjiți.
Nu știam ce să fac. Dacă spuneam că sunt ocupată vineri, cel mai probabil ar fi propus o altă zi sau ar fi încercat altceva, pentru a mă face să păstrez oricum colierul.
— N-am voie să ies cu băieți, am zis eu. Sau să primesc cadouri de la ei, sau alte chestii de genul ăsta. Așa mi-a spus mama.
57 Asta a sunat a disperare, nu-i aşa? Adică, ce idiot ar mai vrea să meargă la un dans cu o persoană pe care chiar o plăcea, când persoana respectivă a spus clar că relaţia era strict platonică şi, practic, ieşea cu el din milă? S-ar simţi ca un rebut, toată seara.
58 O, Doamne! Eu sunt idioata care ar face asta! Exact asta am făcut cu Jackson şi balul de primăvară! E clar, sunt un rebut disperat, aşa cum veţi afla în curând, dacă o să
citiţi în continuare.
(Din nou, complet neadevărat.)
— Serios?
Josh mă privea neîncrezător.
— Chiar n-are voie, s-a băgat Kim în discuție. Maică-sa e o psihopată.
— Ai putea să nu-i spui, a spus Josh.
— Ah, ar afla cu siguranță, am mințit eu. Ea află totul.
După episodul ăsta, săptămâni întregi m-am tot ascuns după uși și tufișuri. La înot, îmi coboram privirea în pământ, încercând, practic, să
mă fac invizibilă. Mă simțeam ca o ticăloasă că mințisem și-mi dădeam seama că probabil știa și el că fusese o minciună, așa că toată povestea era de coșmar.
Plus că nici el nu m-a lăsat să scap doar cu atât, negăsindu-și o altă fată
cu care să meargă la balul de Crăciun. S-a dus singur, eu m-am dus cu Kim și Nora, iar el m-a invitat la dans pe o melodie lentă, trecând peste tot ce se întâmplase.
