— Păi, de ce n-ai făcut ceva? Puteai să te duci la meci sau să ieși cu Nora. Sau cu Cricket. Mă rog.
— N-am făcut nimic pentru că aveam planuri cu tine! m-am plâns eu.
S-a lăsat un moment de tăcere.
— Te ambalezi prea tare din cauza chestiei ăsteia, a spus Jackson în cele din urmă.
Mi-am tras nasul, cu putere. Într-un fel, am sperat că ar putea să audă
prin telefon cum plâng și să realizeze ce ticălos fusese.
— Ești OK? a zis el într-un final.
— Da.
Deși, în mod evident, nu eram.
— Ești prea sensibilă, Roo, a spus el.
— Poate.
— Doar m-am dus la meci cu niște tipi.
— Nu asta e ideea.
— Nu e mare chestie.
— Nu vrei să înțelegi care era ideea?
— M-am trezit la șase pentru antrenamentul la alergare, a spus Jackson. Sunt complet dărâmat. Putem să vorbim despre asta mâine?
— OK, am spus.
Dar n-am închis.
— O să te las acum, Roo, a spus el.
— OK, du-te.
— OK. O să închid. Noapte bună.
Şi conversația s-a terminat.
A doua zi, Jackson a sunat, iar după-amiază a venit pe la mine. Mi-a adus o negresă.
Am mâncat-o.
A spus că-i pare rău. Că ar fi trebuit să mă sune când s-a dus la meci.
Eu m-am gândit că n-ar fi trebuit să se ducă la meci, ci să vină la mine acasă. Dar n-am mai spus nimic despre asta.
I-am spus că negresa era perfectă, iar negresele erau preferatele mele, și nu cumva avea chef să ne plimbăm de-a lungul docului și să ne uităm la bărci? A spus că da, și asta am și făcut.
Dar mai încolo, mi-am dorit să nu fi mâncat prostia aia de negresă.
Mi-am dorit să i-o fi aruncat în față și să-i fi spus să nu-mi mai tragă clapa în viața lui.
Cinci: Anul acesta, de Valentine's Day, cei de clasa a douăsprezecea s-au hotărât să strângă bani pentru Cantina Săracilor vânzând și livrând flori. Cu trei săptămâni înainte, primeau comenzi la o masă așezată în clădirea principală: un dolar pentru o garoafă, doi dolari pentru o margaretă, trei pentru un trandafir. Făceai comanda, plăteai cash și scriai un bilețel care să fie trimis împreună cu florile. Apoi, pe 14 februarie, cei de-a douășpea livrau buchetele; mergeau prin clase, pe la mesele de la cantină, pe holuri, strigând tot felul de nume.
O grămadă de fete au avut grijă să-și trimită una alteia flori. Merita să
dai câțiva dolari ca ora de mate să fie întreruptă pentru ca prietena ta să
primească un trandafir de la Bick, de la Billy Alexander, de la Bătăușu'
sau alți tipi dintr-a douăsprezecea. Așa că au fost o mulțime de livrări.
Le-am trimis margarete lui Kim, Cricket și Nora, iar lui Jackson șase trandafiri cu un bilețel anonim – dar, sigur, tot era evident de la cine erau.
Când m-am dus la școală în acea zi, toată lumea fremăta. Kim primise deja o duzină de trandafiri de la șarmantul de Finn, iar în cutia mea de scrisori era o margaretă cu un bilețel amuzant de la Cricket. M-am întâlnit cu Jackson în a treia pauză, după ora de franceză, și încă nu văzuse trandafirii, așa că nu i-am spus nimic. Am primit un trandafir de la Kim și o margaretă de la Nora, și o garoafă de la un tip, Noel, care stătea lângă mine la ora opțională de desen, împreună cu un poem ridicol despre dragostea neîmpărtășită59. Nora a găsit exemplarul din Playgirl în cutia ei de scrisori și s-a spart de râs.
La prânz, Jackson a stat cu prietenii lui, și m-am simțit aiurea că încă
nu primise trandafirii, așa că m-am prefăcut că nu l-am văzut și am stat cu Cricket, Kim și Nora. În a cincea pauză, Nora mi-a arătat trandafirul pe care-l primise de la un tip pe care-l cunoștea de la baschet, chestie care o făcuse să se simtă bine, chiar dacă ea nu-l plăcea „în felul ăla”, apoi m-a întrebat ce mi-a trimis Jackson. I-am zis că nimic, momentan, iar ea a replicat imediat:
— Oh, Doamne, sper să nu fie încă o zi fără broaște!
— Ar fi bine să nu, i-am spus, însă aveam deja o piatră pe inimă, care acolo a rămas toată ora de biologie și educație sexuală.
