— Cu ce e diferit de furat? Luminează-mă.
— Ne iubim, a spus ea, bățoasă.
— Credeam că-mi ești prietenă.
— Ţi-am spus, n-am plănuit nicio clipă să iasă așa. E unul dintre acele lucruri care sunt menite să se întâmple.
— Atunci ce căuta cu mine la balul de primăvară?
— Încerca să fie drăguț, Roo. Mi-a povestit totul.
— Asta spune el.
— Am încredere în el, a zis Kim. Ştiu exact ce s-a întâmplat. Tu ești cea în care nu pot avea încredere.
— Eu?
Peria cu care frecam mi-a căzut în poală și-mi îmbiba pantalonii cu apă, dar nu-mi pasa.
— Ce-am făcut eu încât să nu mai ai încredere in mine?
— Niciodată n-am putut avea încredere în tine cu Finn, mi-a scuipat ea. Flirtai tot timpul cu el.
— Nici măcar n-am vorbit cu el vreodată, am spus eu.
— Nu, dar îi aruncai priviri, și fluturai din genele alea, și-ți puneai picior peste picior când purtai ciorapii ăia cu plasă, și-l evitai ca și cum, dacă ai fi vorbit cu el un minut, era clar că el se va îndrăgosti nebunește de tine.
— Poftim?
— V-am văzut la petrecerea de Halloween. Cum vă purtați când ați rămas doar voi doi.
— N-am rămas deloc singuri!
— Eh, arătați de parcă se întâmpla ceva între voi. După aia, a vorbit nonstop despre cât de amuzantă erai. Şi cum el era un jaguar sau Freddy Krueger sau ceva de genul ăsta.
— O pisicuță Freddy Krueger.
— Mă rog. Ca o glumă pe care o înțelegeați doar voi.
— Era o panteră, în fine.
— Nu asta e ideea. Îl acaparai cu totul.
— Nu-i adevărat.
— Încă de atunci. Sau chiar dinainte de asta. Vă mișcați unul pe lângă
altul de parcă între voi ar fi existat un mare secret, despre care nu mai știa nimeni. El întreba tot timpul de tine.
— Kim! Nu s-a întâmplat nimic.
— Nu contează, a izbucnit ea. Oricum el nu mă mai interesează. Dar ar trebui să te gândești la ce fel de prietenă ești tu, înainte de-a începe să
spui că eu ți-am furat iubitul.
Şi-a închis fermoarul genții cu un sunet violent.
— Uită-te puțin la tine, Ruby, a spus ea, îndreptându-se spre ușă.
Poate că sunt o ticăloasă fiindcă am xeroxat lista aia, dar dacă asta te face să te gândești un pic la cum te porți, cum depășești limitele și săruți oameni pe care n-ar trebui să-i săruți, și cum nu pierzi nicio ocazie ca să
flirtezi, fără să iei în considerare cum se simt ceilalți – atunci mă bucur că
am făcut-o.
Şi a plecat.
Taică-meu mă îndeamnă mereu să empatizez cu ceilalți. Să înțeleg de ce au adoptat o anume poziție și să lucrez la iertare. Iar acum, că au trecut aproape patru luni de la tot acest dezastru, cred că avea dreptate Kim în legătură cu mine și Finn. Nu că el ar fi simțit ceva pentru mine, nu că aș fi simțit eu ceva pentru el, nu că am fi făcut ceva greșit – dar chiar încercam sa nu-i stau în drum, fiindcă mi se părea că aș fi putut să-i fur lui Kim iubitul, ca și cum ar fi existat ceva secret între noi; și el chiar îmi arunca priviri pe furiș, mai ales când purtam ciorapii de plasă, iar mie îmi plăcea. Situația dintre noi nu era așa cum ar fi trebuit să fie, având în vedere că el era cu cea mai bună prietena a mea. Vreau sa spun că l-am pus pe listă... chiar dacă între noi nu se întâmplase niciodată ceva câtuși de puțin romantic. Asta trebuie să însemne ceva.
Deci m-am înșelat. La capitolul ăsta. Şi n-am mai purtat ciorapii de plasă.
Kim crede în destin; crede că Tommy Hazard există undeva, acolo, și că așteaptă să fie unica ei iubire adevărată; iar acum crede că e Jackson.
El. Tommy Hazard al ei. Crede că el nu mi-a răspuns la sărut și că nu s-a întors la petrecerea de după balul primăverii cu gândul de a ne împăca –
pentru că vrea ca el să fie băiatul perfect pe care l-a căutat în tot acest timp. Credea că n-aș fi putut să fiu atât de nervoasă din cauza lui Jackson, dacă flirtam cu Finn, iar ea era oricum pe jumătate furioasă pe mine din cauza fazei cu Finn, ceea ce a făcut mult mai simplu de justificat faptul că a început să se uite după Jackson.
Kim respectă regulile. Se poartă tot timpul ca o persoană cumsecade, face acte caritabile, ia note bune și e fata drăguță cu rezultate superioare pe care și-o doresc doctorii Yamamoto. Când cineva (eu) nu se ridică la standardele ei, îi administrează tratamentul pe care ea consideră că-l merită. Iar în cazul meu, a considerat că meritam să-mi tragă lista la xerox.