— OK.
Shiv a ridicat din umeri, ca și cum nu i-ar fi păsat de ceea ce făceam.
— Nu voiam să zic să plecăm cine știe unde, am spus eu, aducându-mi aminte că el mă credea, probabil, o curvă și că, ultima oară când am rămas doar noi doi, am stat lipiți unul de altul. Voiam să zic, afară, pe trepte.
— Am înțeles.
S-a uitat la mine ca la o idioată. Am mers afară și ne-am așezat.
M-am uitat la pantofii mei. Erau juliți.
I-am râcâit cu unghiile, făcându-i să arate și mai zdreliți.
Mi-am scos un creion și am început să mă bat cu el pe genunchi.
— Roo, a spus Shiv. N-am toată ziua la dispoziție.
— OK. Îti aduci aminte că la un moment dat m-ai întrebat dacă vreau să fiu iubita ta?
— N-a trecut atât de mult timp de atunci.
— Şi că n-am ajuns niciodată să fim împreună?
— Îhî.
— M-am... ei bine... m-am întrebat de ce te-ai răzgândit. Nu sunt supărată sau ceva. Doar că, după povestea cu Jackson, încerc să găsesc niște răspunsuri. Ştiu că n-a fost o mare chestie, și poate că nu vrei să dai explicații, dar m-am tot gândit la asta, cred, și...
Bla bla bla. Am continuat așa ridicol de mult timp, spunând „gen”
aproape după fiecare cuvânt și făcând ca totul să sune absolut jalnic.
În cele din urmă, după ce-am spus tot ce aveam de spus, am tăcut, ca să-mi poată răspunde și el.
— Roo, râdeai de mine, a spus Shiv, coborându-și brusc privirea în pământ. Te-am auzit în curte.
— Ce?
— Te-am auzit, cu Cricket, Kim și restul, murind de râs când vorbeați despre ce cretin credeai că sunt.
— Nu e adevărat!
— Eram acolo.
— Nu credeam asta.
— Ai țipat: „Scârbos!”, a spus el. Ştiu că nu greșesc. Şi râdeai încontinuu, de parcă aș fi fost vreo mare glumă.
— Ah! am zis eu. N-a fost așa.
— Şi mai ziceai că miroseam a nucșoară. De parcă ai fi fost scârbită să
săruți un indian sau ceva.
Vocea lui era aspră.
— N-aveam de gând să mai fiu cu tine după faza aia. Vreo câteva luni nici n-am vrut să te mai văd.
— Nucșoara e bună, Shiv, am spus eu. Nucșoara miroase bine.
— M-ai făcut să mă simt ca ultimul ratat, Roo, a spus el. Ca prostul proștilor.
Shiv cel de prima mână, popularul, perfectul. Spunându-mi mie asta.
— N-am spus ce crezi tu că am spus, am șoptit eu. Sau, cel puțin, n-a însemnat ce ai crezut tu că a însemnat.
— Bine, bine, a spus el.
— Mi-a plăcut de tine. Iar ele mă întrebau cum a fost când te-am sărutat. Asta-i tot. Așa fac fetele când sunt împreună. Nimeni n-a zis nimic de rău.
— Bine.
— Partea cu „scârbos” era legată de linsul urechii. Cricket m-a întrebat dacă am făcut chestia asta, iar eu nu mai auzisem de așa ceva până
atunci.
Shiv a zâmbit.
— Bănuiesc că e bine de știut.
