— În tot acest timp eu am crezut că era ceva greșit la mine, care te-a făcut să nu-mi mai vorbești, am spus eu.
— A fost, a subliniat el.
— Vreau să spun, la felul în care sărutam, sau la corpul meu, sau la caracter.
— A fost caracterul.
— Ah.
Am avut o tentativă de zâmbet.
— Dar a fost o greșeală. Te rog, crede-mă. N-aș spune niciodată genul ăsta de lucruri despre tine.101
— Da, OK.
— Faptul că ești indian nu-i o problemă. Vreau să spun...
— Am înțeles, Roo.
— Sunt cu totul dată peste cap, acum.
— Da, păi, și eu sunt dat peste cap, a spus el. Dar mersi pentru explicație.
Şi-a aruncat geanta pe umăr și-a pornit-o spre parcare, fără a se oferi să
101 Dacă mă gândesc mai bine, asta e şi adevărat, şi neadevărat. Am spus o grămadă
de porcării despre unii sau alţii. Despre Meghan. Despre Hutch. Despre Katarina.
Chiar am făcut-o. Dar, în toată perioada asta dezastruoasă, n-am spus niciodată ceva de rău despre Kim, Cricket sau Nora, chiar dacă scriseseră chestiile alea pe peretele toaletei.
Deci sunt o persoană bună sau rea?
mă ducă și pe mine cu mașina.
13. Jackson (da, OK, el a fost iubitul meu. Fără alte întrebări pe temaasta)
În momentul ăsta, știți totul despre Jackson Clarke, probabil mai mult decât ar vrea oricine din lumea asta să audă. Asta e tot ce mai am de adăugat: încă mă gândesc la el în fiecare zi.
Când îl văd, îmi sare inima din piept.
Am nevoie să stea de vorbă cu mine, iar de fiecare dată când mă salută
mă simt de o mie de ori mai rău ca înainte.
Mi-aș fi dorit să fie mort.
Mi-aș fi dorit să mă placă în continuare.
Când am ajuns acasă după discuția cu Shiv, l-am găsit pe Hutch pe terasă. Din nou. Miercurea și duminica după-amiaza îl ajuta pe tata să-și amenajeze sera din partea sudică a terenului. Mai ales acum că vremea era bună, îi vedeai mai tot timpul aplecați împreună asupra vreunei tufe de bujori sau a vreunei rame de geamlâc, în timp ce heavy metalul retro se revărsa, asurzitor, din boxele casetofonului lui Hutch.
Lumina soarelui începea să pălească; era probabil în jur de ora șase.
— Hei, Hutch! Hei, tată! am strigat, făcându-le cu mâna de pe doc.
Amândoi priveau cu mândrie sera, care, trebuie să recunosc, începea să prindă contur.
— Luați o pauză?
Tata obișnuia sa ascundă niște înghețată pe băț în fundul congelatorului, pentru ca amândoi să ne asigurăm necesarul de calorii cât treceam prin coșmarul macrobiotic din viețile noastre. Am intrat în casă și am luat una pentru mine, una pentru tata și una pentru Hutch (mama era plecată, nu cred că mai era nevoie să precizez). Apoi am stat toți trei pe terasă, aplecați puțin în față ca să nu ne curgă înghețata pe haine și uitându-ne la bărcile de pe lac.
Pentru prima dată de când Jackson s-a despărțit de mine, m-am simtit cu adevărat fericită.
Acum să nu vă entuziasmați, gândindu-vă că, brusc, îl voi vedea pe Hutch în lumina rozalie a apusului și mă voi îndrăgosti. El nu este dragostea vieții mele și nu, n-am fost predestinați să fim împreună încă
de la acei ursuleți de jeleu din clasa a patra, doar pentru că așa se
întâmplă în filme.102 Şi nici să n-aveți impresia că am devenit cei mai buni prieteni, ca în Şcoala de sâmbătă 103 , eu realizând că are o inima de aur sub jacheta aia de motociclist cu Iron Maiden, iar el realizând că nu sunt o ușuratică așa cum credeau toți. Pe ecrane, așa se întâmplă. Dar nu și aici.
Fiindcă aici e vorba de viața reală. Omul mă înspăimântă. N-avem nimic în comun, în afara statutului de leproși.
— Roo, îmi pare bine că te văd veselă, mi-a spus tata. John, nu e drăguț
s-o vezi veselă? I-a luat o vreme să-și clarifice sentimentele, după
despărțirea de Jackson. A fost primul ei prieten serios, știi.
— Îți e mult mai bine fără tipu' ăla, a zis Hutch cu gura plină de înghețată.
