— Crezi asta? am zis eu. Eu nu.
— E un nemernic.
— Poftim?
— Nu e un tip de treabă, Roo. Are un caracter urât.
Apoi Hutch mi-a spus povestea asta. Nu mi-e prea clar de ce-a spus-o –
poate pentru că între el și tata se dezvoltase o puternică relație bărbătească, de rockeri. Sau poate că-i părea rău pentru mine, deși fusesem nesimțită cu el de nenumărate ori. În orice caz, Hutch mi-a spus că el și Jackson au fost prieteni în clasa a șasea – anul în care, la Tate, începi să te muți dintr-o sală în alta pentru fiecare oră în loc să stai toată
ziua în același loc, cu un singur profesor. Jackson era cu un an mai mare, dar făceau ora de sport împreună, și pe cea de franceză, și aveau aceleași ore libere – așa că au început să-și petreacă timpul împreună. Deși în clasa a șasea, Hutch era prieten cu toți tipii șmecheri dintr-a șaptea: Kyle, Matt, Jackson și alții. Jucau kickball împreună după ore. Aveau propria masă la cantină. Făceau o tonă de gălăgie pe holuri. Jackson și Hutch erau cei mai apropiați: Hutch obișnuia să se ducă în weekenduri, cu bicicleta, la Jackson acasă, iar Jackson a stat acasă la Hutch atunci când 102 Filme în care, până la urmă, tipul neajutorat, care nu ştie să socializeze, reuşeşte să
cucerească fata: Nuntă cu cântec, Tăntălăul şi Gogomanul, Când Harry a cunoscut-o pe Sally, Mary cea cu vino-ncoa', Frumoasa şi bestia, În timp ce tu dormeai, Răzbunarea tocilarilor, plus multe filme ale lui Woody Allen.
103 Şcoala de sâmbătă: un film în care nişte copii populari şi unii marginalizaţi stau împreună în detenţie şi învaţă să aprecieze frumuseţea interioară şi personalităţile distincte ale celorlalţi.
părinții lui au fost plecați o săptămână la Tokyo, cu afaceri. Când se plictiseau la vreo oră, făceau poezele amuzante despre profesori și și le lăsau unul altuia în cutiile de scrisori.
Răutăcioasă Madame Long,
Răspunsul poate nu era „diftong”.
Poți să mă ții în bancă și-un an,
Poți să-mi zici „prost” sau „golan”,
Poți face și-un enorm scandal,
Eu nu știu franceză nici măcar parțial.
Genul ăsta de lucruri. Asta e cea pe care mi-a recitat-o. În orice caz, a venit vara, Hutch a fost mai tot timpul plecat în diverse călătorii, cu familia lui, iar atunci când s-a întors și a început clasa a șaptea (Jackson trecuse într-a opta), și-a dat seama că fusese exclus din gașcă.
— Îmi apăruseră coșuri peste vară, ne-a explicat mie și tatălui meu, uitându-se lung la bățul de înghețată. Arătam ca naiba și eram în continuare scund. Toți ceilalți fuseseră în tabere sportive și cantonamente, cât fusesem eu plecat. În prima săptămână de școală mă
țineam după ei, stăteam la unul dintre capetele mesei și nu prea luam parte la conversații. Îmi mai făceam apariția la kickball. Tipii aștia erau prietenii mei, înțelegi? Apoi, într-o zi, am scris o poezioară despre domnul Krell – profesorul de sport din generală, ți-l amintești? Şi-am pus foaia în cutia de scrisori a lui Jackson, cum făceam cu un an în urmă.104
— O, Doamne, a spus tata. Pot să-mi imaginez ce s-a întâmplat. Copiii pot fi foarte cruzi.
—Mi-am primit bilețelul înapoi, cu ceva mâzgălit în partea de sus. Era scrisul lui Jackson: „Gluma a expirat de mult. Fraiere.”
104 La câteva zile după conversaţia asta, l-am întrebat pe Hutch ce poezioară a făcut despre domnul Krell, având în vedere că acesta era un bărbat blond, entuziast şi mereu rumen în obraji – probabil cel mai tentant detaliu pentru a-l lua în râs. Hutch încă şi-o amintea, aşa că iat-o:
Domnule Krell, ah, ce urât duhneşti!
Cred că de la aftershave-ul pe care-l foloseşti.
Mirosu-i mai puternic pe zi ce trece,
Sala noastră de sport se scufundă într-un val rece
De aftershave puturos şi trăsnitor.
Domnule Krell, ai milă, doar n-o să mori
Să foloseşti chestia aia la o întâlnire, nu-n sala tuturor.
S-a ridicat și a aruncat bățul de la înghețată în coșul de gunoi.
— Asta e tot ce scria? am întrebat eu.
— „Gluma a expirat de mult. Fraiere.”
— Uau!
— Nu mi-a mai vorbit niciodată de atunci. De parcă nici n-am fi fost vreodată prieteni. De parcă nici nu ne-am fi cunoscut. Iar atunci când Kyle și tipii ăia mi-au umplut dulapul cu bile de rulmenți, în clasa a opta105, și s-au revărsat toate pe podea când am deschis ușa – Jackson n-a spus un cuvânt. A stat acolo și și-a schimbat liniștit tricoul, de parcă nu se întâmpla absolut nimic în jurul lui.
— Jackson n-ar face niciodată o chestie ca asta, am spus eu.
— Uite c-a făcut-o. Cine știe?
Hutch a ridicat din umeri.
— Se poate să-mi fi băgat chiar el bilele de rulmenți în dulap.
— În niciun caz.
— Eu doar îți spun ce s-a întâmplat.
