1
Prin urmare, ancheta în cazul C-L s-a oprit la un punct mort şi eu am început să mă ocup de alte probleme. Ştiam însă că proasta dispoziţie pricinuită de insuccesul meu nu va ceda curînd.
Plecarea lui Lenk parcă pusese punct acestui caz.
Speranţa că în viitorul apropiat vom da de o urmă care să ne permită continuarea cercetărilor era probabil tot atît de redusă ca şi nădejdea că-mi va ieşi la loterie lozul cel mare. De aceea m-a surprins grozav o informaţie telefonică de la secţia de cecuri primită după cinci zile: ajunseseră acolo douăzeci şi patru de bancnote de cîte o mie cu seria C-L.
— Cum au ajuns la dumneavoastră? întreb eu, uimit.
— S-au risipit dintr-un sac poştal – a sunat şoptit răspunsul din receptor.
Imediat am ordonat cu tonul cel mai ferm:
— Nu mai spuneţi nimănui; în zece minute sînt la dumneavoastră!
Iniţiativa oamenilor „cumsecade“ care aruncaseră în aer trenul 2316 se manifesta, în sfîrşit.
Oare bancnotele să fi fost găsite? Ar fi o amară
deziluzie, deoarece n-ar constitui o pistă. Totuşi, dacă le am în mînă, nu pot crede că s-au învîrtit prin aer, aruncate de suflul exploziei. Le cercetez una cîte una.
Nu sînt degradate. Ba ceva mai mult: nu sînt nici uzate.
Poartă doar urmele transportului, care dă doar o aparenţă de uzură. Marginile unora sînt uşor murdărite, ca şi cum cineva le-ar fi frecat între degetele unse cu grăsime. Sau sînt uşor şi nefiresc boţite. Naivitate. Cu
siguranţă că n-au circulat un an. Dimpotrivă, pare că n-au fost de loc în circulaţie.
Mă aflu într-o încăpere destul de spaţioasă, cu cîteva mese mari, împovărate cu cartoteci şi maşini de calculat. Se mai găsesc aici două case de bani blindate şi nici o fereastră. Din tavan luminează tuburi fluorescente. Pereţi goi, de culoare deschisă, atmosfera aspră de bancă, lipsită de intimitate.
În jurul meu stau şapte oameni, singurii care deocamdată ştiu de treaba asta. Patru bărbaţi, între care şi şeful de echipă: nişte civili cît se poate de banali, însă
atenţi şi încordaţi. Şi trei femei.
Pun bancnotele pe o măsuţă.
— Cine a observat semnele seriei? întreb.
— Eu.
Această silabă rostită cu mîndrie iese din gura unui funcţionar de aproximativ treizeci şi cinci de ani, cu ochi inteligenţi, parcă lacomi. Se numeşte Oldrich Havel.
— N-am scos eu banii din sacul poştal – mai -spune el. Asta a făcut-o tovarăşul Kalina, de colo. Dar am fost de faţă la ruperea sigiliilor şi banderolelor. Am observat literele seriei la număratul banilor şi l-am anunţat pe şeful de echipă. El a hotărît să vă informez mai întîi pe dumneavoastră şi, pentru ceea ce urmează, să ne supunem indicaţiilor pe care ni le veţi da.
Îi spun şefului de echipă:
— Deşi n-aţi procedat conform instrucţiunilor, aţi procedat cu înţelepciune. Mulţumesc.
Şeful de echipă continua să pară foarte neliniştit. Îmi zîmbea recunoscător, deşi cam tulburat.
Funcţionarul Kalina, indicat de Havel, ridică posac din umeri. Era cu zece ani şi mai bine mai vîrstnic decît Havel.
— Îmi cer iertare – zise el, vinovat. Poate că eu trebuia să observ mai întîi acest lucru. Am predat banii,
împreună cu mandatele şi cecurile, lui Havel. Nu mi-am amintit de circulară. În ultimii ani am primit în medie cîte două circulare pe zi. Ar trebui să aibă omul un cap cît globul pămîntesc. Circulara privitoare la seria C-L e veche de zece sau douăsprezece luni. De fapt, nimeni nu se mai uită la seria bancnotelor.
— Nu vă fac nici un reproş – răspund eu, paşnic.
Oldrich Havel îmi spune că i s-a părut suspectă hîrtia noua a bancnotelor, fiindcă în ultima vreme nu fusese emisă nici o serie nouă. Atunci s-a gîndit să verifice literele din textul circularei vechi. Într-adevăr, erau bancnote cu seria C-L!
E un băiat deştept.
Şeful de echipă îmi atrage atenţia asupra faptului că
sosesc multe transporturi de saci cu bani. E de părere să fie chestionate şi alte echipe de lucru şi întreprinderi bancare.
Eu rămîn pe poziţia mea. Mă pricep destul de bine la treburi de-astea.
— Dacă în altă parte oamenii nu sînt aşa de atenţi ca dumneavoastră, n-are nici un sens. De îndată ce banii s-au împrăştiat pe la case, devin anonimi.
— Mă gîndeam să fie făcuţi atenţi la primirea pachetelor.
— Mai tîrziu! resping eu propunerea. Cîţi bani au fost în sacul poştal?
— Trei milioane o sută zece mii – răspunde morocănos.
Sînt la îndemînă toate mandatele şi cecurile, ca şi lista lor. Înregistrări separate nu s-au făcut încă. Şeful a oprit orice altă activitate, după ce Havel a anunţat seria C-L.
— Admirabil – zic eu. Vă rog frumos să-mi completaţi lista numerelor şi numele de conturi cu adresele precise.