— Cine ştie pe unde-i Jitka! intervine responsabila. A plecat. Poamă bună! A agăţat un om, fără îndoiala unul care se ocupă cu comerţul la negru, venea şi aici, la magazin, după ea, chefuiau toată noaptea, şi pe urmă
îmi dormea la prăvălie sau nu venea de loc... Altă
vînzătoare în loc nu mi-au mai dat.
— Asta aşa e — confirmă Alenka parcă în silă, şi zîmbetul naiv de pe faţă se şterge pentru o clipă. Jitka s-a lansat. Deocamdată nu-i pasă. Am văzut-o nu demult cu el, într-o maşină, era îmbrăcată grozav. El e un înfumurat nesuferit. Mie nu mi-ar trebui.
— Deocamdată s-o lăsăm în pace – zic.
— Păi, oricum, ea tot ar strîmba din nas dacă aţi întreba-o ceva – adaugă responsabila.
Le răpisem o parte din odihna de la amiaza, dar, în sfîrşit, le salut. Alenka îmi deschide şi ies în stradă.
Deoarece pe doamna Trojanova o ţinem sub permanentă observaţie, n-ar fi greu pentru Alenka să se ducă însoţită de un cavaler de-al nostru acolo unde neîndemînaticul secretar Sklenar şi-a dat întîlnire cu văduva.
Sklenar trece într-adevăr pe acolo. De data asta are în mînă ceva mult mai primejdios: un trandafir. E o după-amiază limpede şi pare absolut imposibil ca Alenka să
nu găsească un prilej să se uite la doamna Trojanova de aproape, atît afară, pe trotuar, cît şi în magazinul cu articole pentru femei.
Din păcate, doamna Trojanova nu se vede. Nu vine.
După răspunsurile primite la şirul nostru de întrebări, a ieşit de acasă, dar pesemne că n-o interesează relaţiile mai strînse cu domnul Sklenar. Sau poate nu consideră
potrivit să se întîlnească înainte de înmormîntarea soţului ei, chiar dacă n-ar fi vorba, sau n-ar trebui şă
fie, de nimic altceva decît de o simplă despăgubire. Se pare însă că doamna Trojanova l-a iertat pe domnul Sklenar. De altfel, trandafirul lui roşu e de prost gust.
Doamna Trojanova, care în momentul acesta nu întreprinde nimic suspect, se află în celălalt capăt al Pragăi, în grădina unei cafenele, bea cafea neagră şi nu se uită la nimeni.
Alenka şi însoţitorul ei se urcă într-un taxi şi pleacă
într-acolo. La magazinul de bijuterii responsabila distrată trebuie să se descurce singură. Alenka e cum nu se poate mai agitată din pricina misiunii ei de detectiv. Debutează bine. Ştie că totul e pe socoteala noastră, de aceea în grădiniţa cafenelei îşi comandă o îngheţată mare, un cocteil, o cafea neagră, cîteva prăjituri. Nu atrage de loc atenţia, dar pe doamna Trojanova o vede bine. La rîndul său, însoţitorul ei e preocupat să nu atragă nici el atenţia. În sfîrşit, plăcuta aventură a Alenkăi se sfîrşeşte.
— Doamna asta n-a fost niciodată la noi! declară ea cu fermitate. N-o mai căutaţi pe Jitka. Şi ea v-ar spune acelaşi lucru.
I-am mulţumit frumos pentru osteneală.
Clarvăzător nu sînt. La data aceea nu puteam să
coordonez şirul întîmplărilor care, de fapt, erau destule, începusem mai degrabă să mă tem că mă aflu din nou într-un punct mort.
A doua zi primesc raportul asupra „expediţiei" la Filipina Hrachova şi Josefa Nebusilova. Raportul spunea că bătrînele au privit îndelung fotografia lui Josef Trojan cu ochelarii pe care şi-i împrumutau pe rînd. Apoi au căzut de acord că s-ar putea să fie el, dar s-ar putea şi să nu fie.
— Mărturia lor n-are nici un preţ — spune colaboratorul meu.
N-ar avea o valoare concludentă nici dacă ar fi pozitivă
sută la sută, fiindcă e vorba de o mărturie privitor la un mort. De altfel, martorele au fost interogate numai pentru a stabili ordinea lucrurilor. Mai rău îmi pare de răspunsul negativ al fetei de la magazinul de bijuterii.
Fără îndoială că nici de ea nu putem fi absolut siguri.
Cine a luat geamantanul sau acel obiect de pe dulapul din apartamentul Trojanovei, şi unde l-a dus? Ce pot să
fac cu amprentele de pe seringă? Secţia de criminalistică
spune că sînt amprentele unor degete de bărtat, şi asta-i tot. După materialul găsit în apartamentul Trojanovei cercetăm relaţiile lui Josef Trojan. În general, relaţii de muncă. Semne şi urme care să indice alt fel de relaţii nu există sau au fost înlăturate. În ultimul an au slăbit şi aceste relaţii de lucru ale lui Josef Trojan. Redacţia unei edituri spune:
— Înainte era vădit preocupat să capete ceva de lucru.
În ultima vreme aproape nu-l mai interesa.
Pot eu oare să cred ca el se străduia să valorifice seria C-L? Dar douăzeci şi patru de mii e numai o mică parte.
Ce se întîmplase cu restul?
Ceva arsese, probabil însă că nu tot. Nu-i de crezut că
făptaşii n-au salvat decît douăzeci şi patru de mii.
Doamna Trojanova se poarta cuviincios. A cerut notarului să-i elibereze din contul curent al soţului o sumă pentru cheltuielile de îmnormîntare şi pentru necesităţi personale. Am ordonat sa fie satisfăcută.
Josel Trojan va fi incinerat. Doamna Trojanova n-a făcut anunţuri speciale, a publicat doar o scurtă
informaţie în ziare. Aşa că la ceremonia funebră nu sînt mulţi invitaţi. Josef Trojan are cîteva rude în străinătate.
Acestea nici n-au aflat de moartea lui.
La crematoriu vin deci Emil Valousek cu soţia, cîteva femei curioase din blocul de la Holesovice, ciţiva oameni care l-au cunoscut pe Josel Trojan şi care socoteau ca se
