înţesat cu localnici.
Prilejul e grozav. Halik ronţăie o topinka şi îşi şterge degetele cu şerveţelul de pe masă. Chiar dacă face această operaţie cît mai delicat cu putinţă şi chiar dacă
topinka nu e prea grasă, degetele lui lasă pe pahar, după
ce a băut din vinul admirabil, nişte amprente minunate, cu atît mai vizibile, cu cît sticla paharului fusese lustruită cu o pastă specială. în laboratorul barului, doi dintre membrii echipei volante a lui Skala îi cam încurcă
pe ceilalţi.
Doamna Trojanova se lasă invitată nu numai la topinka şi vin, dar şi la dans, cu tot doliul ei. Şi binevoitorul ospătar le schimbă cu sîrg paharele de pe masă. De îndată ce Halik goleşte unul, ospătarul îi aduce altul, luîndu-l pe cel folosit cu un şerveţel curat.
Pentru astfel de treburi sînt angajaţi ospătari de clasă
înaltă care ştiu mai bine decît domnul Halik cum se serveşte.
Aşa se face că oamenii lui Skala obţin un mare număr de amprente foarte distincte. Obosit, declar că sînt destule.
În laborator, amprentele se prelucrează rapid. Către miezul nopţii e lucru dovedit că amprentele de pe seringa infectată sînt ale lui Roman Halik.
În vremea asta, la bar, doamna Trojanova începe să
rîdă oarecum dezmăţat. Cînd Halik o invită la dans, nu mai are pasul sigur. La ora două din noapte e „făcută“
bine. Roman Halik plăteşte consumaţia. Bancnota de cinci mii pe care o scoate din portmoneu are seria A-K.
Binevoitorul chelner primeşte un bacşiş gras.
Halik o conduce pe Trojanova. Ieşind în aerul proaspăt, amîndoi se clatină uşor. Parcă dinadins, în faţa barului stau două taxiuri ai căror şoferi pînă atunci răspunseseră fals, şi totuşi adevărat, tuturor celor care îi întrebaseră, că sînt angajaţi. Cu oarecare dificultate Halík o urcă în prima maşină pe uşuratica doamnă
Trojanova. De îndată ce pornesc, se urneşte în urma lor şi a doua maşină.
De data asta Halík o duce pe Trojanova acasă la el, nu la ea. Trojanova coboară şi taxiul pleacă. Ea observă, şi încă cu glas tare, că din greşeală au ajuns în altă parte.
Vocea ei se aude bine pînă dincolo de colţ. În tăcerea nopţii poţi prinde şi cîteva din cuvintele liniştitoare ale lui Halík. Îi pomeneşte de o cafeluţă. Doamna Trojanova chicoteşte în aşa fel la aceste vorbe, încît se clatină de-a-ndăratelea spre zid. Roman Halík deschide uşa cu o cheie. Apoi, cu gingăşie, o ia de cot pe doamna Trojanova şi o ajută să intre.
De după colţ apare omul nostru care va păzi casa.
Acesta ştie că fereastra apartamentului lui Halík, alcătuit dintr-un hol şi o singură încăpere, nu dă înspre stradă, ci spre curtea împrejmuită cu un zid înalt.
Roman Halik e un domn divorţat. Cu siguranţă că
vesela doamnă Trojanova nu e pentru prima oară la el.
Eu, bineînţeles, ñu m-am culcat încă. Stau în biroul meu în tovărăşia locotenentului Skala.
Budinsky m-a neliniştit cu povestea lui despre cele patru milioane. Sau, mai bine zis, m-a pus pe jeratic.
Zic:
— Dacă şi asta face parte din farsa pe care mi-o joacă
Trojanova, se va lămuri îndată ce va trece pragul apartamentului. Are să fie vorba şi despre altceva decît despre „amor“. Dacă nu, ne agităm zadarnic.
— Deci ar fi mai bine să intervenim energic – e de părere Skala.
— Da – hotărăsc eu după o scurtă ezitare. Dacă dăm buzna peste ei, s-ar putea să mai aibă timp să distrugă
vreun document. Să-i lăsăm sa plece liniştiţi din casă. îi oprim pe stradă şi îi aducem imediat la interogatoriu.
Dacă unul dintre ei părăseşte locuinţa înainte, celălalt nu trebuie sa afle prea devreme că i-am înhăţat partenerul. Poate că în apartament nu găsim nimic.
Putem însă conta pe faptul că prin demascarea bruscă a
crimei îl descumpănim pe Halik, şi printr-un interogatoriu alternativ obţinem şi recunoaşterea celeilalte.
Am trecut la organizarea acţiunii. Către ora trei dinspre ziuă totul era pregătit cum nu se poate mai bine.
Am rămas cu Skala in birou, deşi nu era de aşteptat ca Halik şi Trojanova să părăsească prea curînd apartamentul. Am băut cîte o cafea fierbinte, apoi ne-am instalat comod în fotolii lîngă masa de conferinţe.
Ţigările ne ajutau să ne omorîm plictiseala. La somn, în nici un caz nu ne gîndeam. Se apropia clipa pe care o puteam
considera
hotărîtoare.
Skala
rămînea