Dacă închipuim o linie de la ieşirea din imobil pînă la aceste urme, ea duce cu aproximaţie la cele trei cazane de cenuşă de lîngă zid.
Avem cu toţii la un loc şase ochi şi toţi privesc ţintă în pămînt. Înaintăm încet şi ajungem la cazane fără să fi observat ceva deosebit.
În jurul lor, pămîntul e presărat uşor cu un praf cafeniu-deschis şi cu cenuşă albicioasă. Un strat mai gros din acest praf se află în spatele cazanelor. Şi acolo găsim cîteva urme vizibile de tălpi rotunjite, cu tocul lat.
—- Sandale! zice Skala, care are şi el experienţa lui.
Cineva s-a ascuns după cazanele de cenuşă.
Întorcîndu-mă, văd foarte bine fereastra de la apartamentul lui Halik.
Skala se apropie de unul din cazane, în aşa fel ca să
nu atingă urmele din spatele lui. La cazanul din mijloc, pe partea dinspre zid, vede o fîşie curată, cam perpendiculara.
— S-a lăsat pe vine şi a şters cazanul cu genunchii –
zice el.
Deocamdată nu putem stabili nimic. Ne întoarcem.
Punem o patrulă la ieşirea din imobil.
Urcăm iarăşi sus. Acolo se află acum două echipe volante. A lui Skala, în care e şi Karlicek, şi echipa locotenentului Kiecanda. Karlicek se uită lung la mine cu o privire încărcată de reproşuri. Nu ştiu de ce. Poate fiindcă în cazul C-L merg din înfrîngere în înfrîngere.
Este anunţată comisia de verificări, de expertiză şi comisia sfatului popular. Pompierii au un specialist care declară că imobilul nu a fost grav avariat de explozie. Se iau măsuri pentru reparaţii imediate.
Skala îşi trimite echipa în curte. Locotenentul Kiecanda îmi întinde cîteva chei pe un inel de metal:
— Mi s-a spus că aţi întrebat de ele. Au fost găsite asupra mortului.
Încerc una din ele în broasca cilindrică a uşii smulse.
Se potriveşte. De altfel, şi semnul, şi numărul cheii corespunde.
— Dar cheile femeii moarte pot fi găsite? întreb.
— Le am.
Iau deci şi cheile Trojanovei. Încep să le cercetez şi să
le compar. între ele nu se află cheia apartamentului lui Halik.
Kiecanda vine din nou cu ceva. Au găsit o rotiţă de metal, cu un diametru de trei centimetri. E mărunt dinţată. în mijloc are o deschizătură de formă pătrată, în care atîrnă o bucăţică de bara de metal bine sudată.
— Asta arată ca armătura unei bombe cu întîrziere –
declară expertul care fusese şi la kilometrul 297,3. Ca o rotiţă de reglare a ventilului.
N-am mai văzut încă aşa ceva, dar probabil că e ceea ce spune expertul.
— Este pesemne un sistem de o deosebită precizie.
Ceva nou, o descoperire a morţii. La zimţii ăştia mărunţi mai vine ataşat un cadran. Cred că am mai putea găsi şi alte piese.
— Pe traseul de cale ferată n-am găsit nimic asemănător – observ eu.
— Din păcate nu. Acolo erau alte condiţii, fără
îndoială. Evident, şi aici s-a folosit tritolhexogen, dar într-o cantitate de trei ori mai mică. În vagonul poştal bomba a fost mascată, poate că avea alt mecanism de reglare şi armătura a fost azvîrlită cu şi mai multa forţă.
Aici sînt ziduri, acolo nu erau decît pereţii şubrezi ai vagonului.
Plec. Oamenii care lucrează aici nu lasă să le scape nimic. Chiar astăzi îmi vor prezenta procesul-verbal cu cele constatate, fotografiile. Îl concediez pe omul care supraveghease casa în timpul nopţii. Jos mă opresc la locotenentul Skala. Îi dau cheile lui Halik şi pe-ale Trojanovei. îi cer să găsească pentru toate celelalte chei broaştele respective.
— Să-i încredinţăm lui Karlicek treaba asta – e de părere Skala. Tîndăleşte pe-aici ca un zăpăcit.
Mă duce la unul din automobilele noastre. Trecem pe lîngă un bufet automat unde se serveşte micul dejun.
— Pentru Dumnezeu, opreşte! aproape că strig eu.
Toate sentimentele îmi sînt înăbuşite de senzaţia foamei care se declanşează brusc. Omul mai trebuie să
şi mănînce.
Mă ospătez cu trei crenvurşti cu muştar, două chifle proaspete şi un pahar cu bere. Apoi mă urc din nou în maşină, cu ţigara aprinsă. Fiziceşte mă simt bine. Mai lipseşte o cafea neagră şi totul ar fi în regulă ca şi cum aş fi dormit grozav.
Îl chem la telefon pe Loubal. Aud în receptor un glas somnoros. în dimineaţa asta urma să fie liber, dar treburile merg altfel.
