Înţeleg. În perioada aceea juca rolul turistului oacheş.
Sînt sigur că această absenţă a lui de trei zile are, fără
îndoială, alte motive decît neplăcerile ficatului.
— Întrebaţi – spun eu – dacă l-a văzut cineva în aceste trei zile sau dacă ştia în mod sigur că e bolnav.
Nimeni nu-l văzuse pe Falfar. Nimeni nu putea să
afirme că e într-adevăr bolnav.
Închid telefonul. Prin urmare, Falfar s-a pus la adăpost de noi, încă de acum trei zile sau, în orice caz, îşi închipuie că e la adăpost.
Mă întorc către comandantul circumscripţiei de miliţie:
— Tot nu ţi-ai amintit unde l-ai mai văzut pe acest om?
Omul se schimbă de pe un picior pe altul:
— Încă nu, tovarăşe căpitan.
— Vino cu mine – îl poftesc eu în încăperea din fund –
să discutăm despre treaba asta.
El se scoală binevoitor, dar chiar atunci soseşte altă
informaţie.
Şeful echipei care l-a găsit pe Hynek Fabera raportează la telefon:
— În lista vehiculelor cu motor, chiar acum s-a găsit înregistrat automobilul particular cu marca fabricii Aero-30; limuzina are numărul de recunoaştere P-37035, proprietar Hugo Falfar! Adresa Praga XII, strada Sub vii nr. 1. Potrivit notei, vehiculul e garat nu departe, în strada Hradebna nr. 7.
Trebuie să acţionăm rapid, energic, însă şi cu prudenţă.
— În primul rînd, vedeţi ce-i cu maşina! răspund eu.
Trebuie să vă convingeţi, fireşte fără zgomot, dacă e în garaj.
Grăbiţi-vă.
Raportaţi-mi
imediat
situaţia!
Deocamdată nu vă cer mai mult.
Pun receptorul în furcă. Ceilalţi aşteaptă ordine. Acum nu mai e atît de important să obţin de la comandantul circumscripţiei informaţia unde şi cînd l-a întîlnit pe Falfar înainte de a-i fi dat scrisoarea. În primul rînd trebuie să anunţ patrula de control să cerceteze dacă
maşina P-37035 este sau nu este în strada Hradebna nr.
7. De acest lucru se ocupă centrala radiofonică.
În al doilea rînd, am nevoie de un om capabil ca să
îndeplinească o sarcină specială. Nu stau prea mult la gînduri. îl aleg pe Karlicek.
— Karlicek, mai ai maşina la dispoziţie, nu-i aşa?
— O. am.
— Ia-o şi du-te cu ea în stradă Sub vii la numărul 1!
Skala holbează ochii, dar Karlicek mă priveşte cu încordare.
Continui:
— Opreşte la o depărtare convenabilă şi ia-o discret pe jos. Cercetează locul şi ţine seama că trebuie să mergem la sigur. Hugo Falfar dispune de un explozibil primejdios şi l-ar putea folosi în cazul cînd ar vedea că nu scapă de închisoare.
Sînt atent la mişcările neliniştite ale lui Skala. Ceilalţi schimbă priviri semnificative, ca şi cavalerii de fier Loubal şi Trepinsky. Eu însă am încredere în Karlicek şi în spiritul lui de detectiv înzestrat cu idei neaşteptate.
— Procedează cum crezi că e mai nimerit, după
împrejurări – îi spun. Locotenentul Skala are să-ţi dea doi oameni de la secţia civilă, pe care îi introduci şi îi laşi acolo ca patrulă de încercuire. Noi aşteptăm aici veşti de la dumneata şi informaţii despre maşină. În funcţie de ele vom organiza acţiunea.
— Execut! mormăie Karlicek.
