— Bănuim că Jirka l-a ucis pe Karta, Fróny.
Fata se cutremură uitîndu-se tăios la Čadek şi tăcu o clipă.
— Dar e numai o bănuială, nu?
— Pînă acuma, da. Caut să aflu. Jirka nu-şi ţinea banii la tine, Fróny?
— Nici un sfanţ.
Pe măsuţă era o carte, probabil din biblioteca spitalului. Era un manual pentru infirmiere, un îndreptar, sau ceva similar, în care Fróny pusese ca semn de carte o bucată de elastic.
Čadek se ridică.
— Unde-ai ajuns, Fróny? arătă el spre carte,
— Asta-i bună! La injecţii. Dar ce te priveşte?!
— Atunci cu bine, Fróny, şi la revedere.
— Salutare!
Čadek ieşi pe coridor, închizînd cu grijă uşa în urma lui.
Deşi fata îl lăsase puţin năuc, era bucuros de succesul realizat chiar dacă meritul rămînea de discutat.
Schimbările sufleteşti nu se manifestă totdeauna la fel; părea însă cert că Fróny era acum împotriva lui Boček.
Čadek îi spuse doctorului Chrudimský:
— Fróny e delicată ca un foxterier stîrnit. Am impresia că numai cu dumneata se poartă altfel.
— Pentru trecutul ei sînteţi o personalitate atît de puternică, încît aţi putea s-o zvîrliţi înapoi dintr-o dată, răspunse doctorul, ascultînd relatarea lui Čadek.
Inspectorul, însă, adăugă cu înţelepciune că viitorul fetei are mult mai mare importanţă decît trecutul şi întări:
— Într-un anumit sens, interesul meu de criminalist nu-şi are locul aici, şi cred că aţi fi un om rău dacă v-aţi eschiva de la o faptă mărinimoasă.
—- Nu mă eschivez deloc, spuse doctorul, dar aş fi bucuros să ies la timp din povestea asta.
— Pe scurt, oftă Čadek, Fróny păşeşte pe un drum mai luminos doar datorită dumitale. Înseamnă că trebuie s-o mai amăgiţi pînă se va obişnui să meargă singură pe noul drum. După aceea, cu mult tact, veţi dispare din calea ei. Sînteţi de acord?
— Cu alte cuvinte, mă angajaţi direct în afacerea asta?
— V-am vorbit ca de la om la om. Ca poliţist, mă
gîndesc că Boček îşi va căuta iubita. Dar dacă l-a ucis pe Karta, nu poate fi atît de prost, încît s-o caute pe Fróny, personal, aici, la spital. O s-o aştepte să iasă; şi de asta mă ocup eu. Pînă atunci, însă, ar putea să-i scrie, să-i strecoare un bileţel.
Chrudimský clătină negativ din cap.
— După cîte ştiu, pînă acum nu a primit nici o scrisoare la noi. Şi nimeni n-a venit s-o viziteze încă.
— Are ea destui prieteni, dar care nu îndrăznesc să-şi facă apariţia. Sînteţi de acord să aranjaţi în aşa fel, încît să fiţi atent la acest aspect?
— Cu plăcere, numai că peste trei zile îi dăm drumul,
— Tocmai de aceste trei zile e vorba, de nimic mai mult.
Mesajul i-ar putea parveni, de exemplu, printr-o infirmieră, care nu bănuieşte nimic. Nu este exclus ca faptul să se fi consumat. Ar trebui să-i vorbiţi între patru ochi despre Jirka. Mă prind că ar vedea în asta o umbră
de gelozie din partea dumitale şi ar fi o dublă reuşită.
— Nu e cazul, cred, să vă asigur că o astfel de misiune nu-mi face nici o plăcere, răspunse doctorul, respirînd adînc. Pentru un bărbat logodit nu-i jocul cel mai indicat.
— Atunci, regret pentru dumneata, spuse Čadek, ironic; şi regretul ar fi fost acelaşi chiar dacă n-ar fi fost vorba de Fróny.
Nici la secţie nu-i prea merse bine lui Čadek. Şeful, doctorul Barák, pomenise despre cazul Boček forurilor superioare, de unde venise cu idei bine determinate în această privinţă:
— Au dispărut doi oameni, Čadek, în împrejurările suspecte pe care le-ai raportat, asta-i tot. Îi căutăm, nu putem face nimic mai mult; nu uita categoria căreia îi aparţin oamenii în cauză.
— Domnule doctor, i se adresă Čadek mîhnit, am făcut un plan extraordinar de acţiune. Orice frînare mi-ar contraria intenţiile… Aş avea nevoie de încă un detectiv.
— Decupează-ţi-l dintr-o coală de hîrtie!
Čadek stătea în picioare fără să se clintească.
— Nu este vorba de importanţa lui Karta, domnule doctor, ci de Boček. Draboch şi Pobožný ar trebui să aibă
grijă de sectorul cinci, cîteva zile. E necesar să ştiu ce se petrece la mama Klouzanda şi în casa lui Karta. În afară
