ticălosul a strîns bani destui. Or, în acest caz, de la Fróny va căuta el să şi-i ridice. Şi, la nevoie, de la Fróny scot eu tot ce vreau, cu binele sau cu răul.
III
TÎNĂRUL MEDIC, căutat în ziua următoare de inspectorul Čadek se numea Karel Chrudimský. Čadek îi declară deschis motivele pentru care se interesa de una din paciente.
— Aveţi noroc, spuse Chrudimský, puteţi vorbi cu ea în linişte. Am mutat-o într-o rezervă cu un singur pat. Am avut nevoie de locul din salon. Dealtfel, e vindecată
deocamdată.
— Îi daţi drumul?
— Trebuia să iasă de cîteva zile, zîmbi doctorul.
— Atunci de ce atîta răsfăţ?
— Fróny suferă de un complex, răspunse cu veselie tînărul medic.
Îi stătea bine aşa, acolo, lîngă fereastră, înalt şi zvelt, cu ţigara între degete. Halatul alb impunea respect, expresia zîmbitoare a doctorului îl făcea plăcut.
— Asta mă interesează! exclamă Čadek. Ce se mai întîmplă cu gîngania noastră?
— Fróny s-a îndrăgostit!
— De cine?
— De mine.
Čadek aruncă tînărului o privire bănuitoare şi critică.
Apoi zise:
— Tot ce se poate. Multe s-ar îndrăgosti de dumneata.
— Mulţumesc. Această noutate s-ar putea să vă
servească. Spuneaţi că era iubita unui spărgător de bănci; cred că datorită mie l-a renegat.
— Nu vă felicit, adăugă Čadek; mie mi-a expediat o lovitură serioasă în stomac, cînd am ridicat-o.
— Vă cred; aici a fost şi mai şi, dar, încet, încet s-a liniştit. Ba, măi mult, a devenit mai puţin vulgară şi manifestă chiar o anumită delicateţe.
— Cui îi spuneţi asta?! se mînie Čadek. Nu cumva o confundaţi cu Maria Magdalena?
— Dragostea face minuni. Şi doctorul încruntă uşor din sprîncene. Desigur că mie nu-mi convine să fiu obiectul admiraţiei acestei domnişoare Fróny. Susţin însă că
sentimente mai bune ar îndrepta-o, lucru ce, de fapt, cade în sarcina altora, a unora care se străduiesc să
descopere în fiecare individ denaturat un nucleu sănătos.
— Şi credeţi că Fróny ar avea un fond bun?
— Eu aş zice că da. E o femeie de stradă, uşuratică, şi totuşi, îmi pare deşteaptă şi cu inimă bună.
— Pentru numele lui Dumnezeu! V-a spus fără ocol că
s-a îndrăgostit de dumneavoastră?!
— Nu. Femeia tot femeie rămîne; vorbeşte cu ochii şi se manifestă după gîndurile ei.
— Şi ce gînduri are poama?! Îşi pregăteşte cununiţa de mirt?
— S-a hotărît să lichideze cu toate relaţiile vechi, cu societatea pe care o frecventa. Merita să-i vedeţi bucuria cînd am izolat-o de celelalte prostituate.
— Sînteţi un tînăr romantic.
— Puţin probabil; meseria mea nu-mi permite romantismul. Dar să pun umărul la o treabă bună, de asta cred că sînt în stare. Fróny vrea să se facă
infirmieră, citeşte cărţi de specialitate, are de gînd să
urmeze cursurile necesare şi speră să fie repartizată la mine, ca infirmieră.
Čadek îşi scoase batista să-şi şteargă fruntea. Părea speriat.
— Trebuie s-o văd imediat. Delicată, spuneţi? Pentru numele lui Dumnezeu! Asta-i ca şi cum ai vedea cum se preschimbă o perie de sîrmă într-un puf de pudră…
Doctorul Chrudimský îi indică lui Čadek uşa albă a rezervei unde se afla Fróny, dar nu-l însoţi înăuntru.
Zăpăcit de informaţiile primite, inspectorul bătu cuviincios în uşă, înainte de a intra. Înăuntru o zări pe Fróny în patul de spital, stînd în capul oaselor şi cu mîinile încolăcite în jurul genunchilor ridicaţi sub pled.
