Chrudimský se posomorî şi mai tare.
— Şi ce i-aţi spus?
— Eu, măgarul, am garantat pentru dumneavoastră, răspunse Čadek pe ton de regret.
— Nu contează! Necunoaşterea totală a stării de păcat nu e sănătoasă. Şi îmi pare rău că trebuie să vă atrag atenţia că aţi manifestat o curiozitate ce se cuvenea, să
păstreze anumite limite.
— Dumneavoastră la fel, răspunse Čadek cu nevinovăţie, dacă ne gîndim amîndoi la cazul Fróny.
Doctorul Chrudimský se simţi prost; glasul i se înmuie.
— Totuşi nu sînteţi un denunţător, inspectore.
— Sînt, sau nu sînt, spuneţi-mi ce să inventez eu viitorului dumneavoastră socru, ca să nu mă fac de rîs?
— Nimic, se însufleţi doctorul, ar fi preferabil să nu-i spuneţi nimic. Oricum, îmi închipui că nu aveţi în vine apă în loc de sînge?
— Nu chiar, dar nu-mi place să văd sînge acolo unde mai înainte era apă curată.
— Cu Fróny nu-i vorba decît de o aventură, nimic altceva decît o aventură la care se poate ambala orice bărbat. Ne-am înţeles?
— Eu pe dumneavoastră, da; însă dumneavoastră pe mine, nu, replică inspectorul cu o expresie enigmatică.
Vreţi deci să tăgăduiţi totul în faţa logodnicei şi a viitorului socru, şi în acelaşi timp să trăiţi aventura sută-n sută?
— Da.
— Atunci sînteţi un mizerabil! încheie Čadek şi se despărţi furios de interlocutorul său.
Nici aspra apreciere nu declanşase mărturisirea doctorului Chrudimský, mărturisire pe care Čadek ar fi ascultat-o cu multă plăcere. Era, deci, necesar ca aventurosul să fie strîns cu uşa.
În cursul după-amiezii fu găsit şoferul taxiului suspectat. Omul era sincer. Un bărbat destul de tînăr stătea în faţa lui Čadek şi îşi răsucea încurcat pe genunchi şapca lui de şofer.
— Am fost acolo, spuse el, m-a angajat o doamnă
tînără. Fratele meu m-a ajutat să-l duc pe bătrîn pînă la maşină şi, pe urmă, pînă în casa… Domnişoara nu a mers cu noi, s-a dus acasă înainte…
— Ce bacşiş ai primit de la tînăra doamnă pentru transport?
— Eu… Două sute de coroane, domnule comisar. Dar, asta, pentru că a fost greu cu bolnavul. Nici nu m-am gîndit…
Čadek nu-l sperie deocamdată, fiindcă era clar că
şoferul îşi dăduse seama că trebuie să fie ceva necurat la mijloc. Dacă cedase la tentaţia celor două sute de coroane, acum regreta. Povesti sincer toată întîmplarea iar felul în care-şi descrise clienta nu mai lăsa nici un dubiu, mai ales că pînă la urmă şoferul mărturisi că
Fróny era o cunoştinţă mai veche: pe cînd Jirka Boček era închis, fusese, scurt timp, unul dintre iubiţii Frónyei.
Nu fusese o dragoste mare, se despărţiseră şi acuma el
„era în vorbă cu o fată cuminte, nu dintre deocheatele care bat cafenelele”. Dar cînd Fróny îl căutase şi-i ceruse un serviciu în numele vechii prietenii, nu fusese în stare să o refuze.
— Vei mai fi interogat, minţi Čadek sever, deocamdată
poţi pleca şi, vezi, evit-o pe Fróny. Va fi spre binele dumitale, înţelegi?
Tînărul, tulburat, plecă şi-l lăsă pe Čadek cu gîndul la faptul real că totuşi bătrînul Karta fusese transportat la locuinţa lui Fróny. Čadek se duse să-i facă o vizită
doctorului Barák. „Am nevoie de o aprobare pentru percheziţie la domiciliu, domnule doctor”, adăugase el în încheierea raportului.
Primi aprobarea fără nici un fel de discuţie şi ceru lui Pobožný şi lui Draboch să-l asiste.
— O vom face în lipsa Frónyei, le spuse el. Portarul casei trebuie să aibă duplicatele cheilor. Verificaţi. Veţi supraveghea casa din bufetul de vizavi. Cum se iveşte momentul propice, daţi-mi de veste.
Draboch acţionă conform instrucţiunilor, dar în ziua aceea ocazia aşteptată nu se ivi. A doua zi dimineaţă, Fróny ieşise pentru cîteva clipe să cumpere ceva şi Draboch apreciase că nu era un bun prilej de acţiune.
Într-adevăr, fata se întorsese foarte repede. O oră după
aceea intra în casa ei doctorul Chrudimský, care întîrzie acolo aproape pînă la amiază. Draboch comunică îndată, adăugînd că Chrudimský părea îngrijorat, iar Fróny era trasă la faţă.
— În ordine, răspunse Čadek, o să-l facem noi să arate şi mai îngrijorat! Schimbaţi-vă.
Îl străbătu un fior: simţea că se apropie deznodămîntul.
Fróny va mai avea cum să tăgăduiască? Doctorul Chrudimský va mai putea susţine că trăieşte o aventură
amoroasă cu Fróny? Prostul! Cu ce se lăsase momit ca în ultima clipă să se culce în pat cu haina şi cravata scoase, făcînd pe amantul deranjat? între timp, sub pături se chircise în spatele lui bătrînul Karta. În primul moment, lui Čadek nici nu-i trecuse prin minte aşa ceva, însă pe urmă avusese o vagă bănuială. Iar acum putea vorbi de dovezi concrete.
