— Ce să-ţi dau? întrebă Čadek cu candoare, nu ţi-am adus nimic.
Atunci Fróny scoase un ţipăt: în uşă se fixase vîrful pantofului bărbătesc. Čadek forţă energic uşa, vrînd să
evite un scandal inutil. Fróny zbură înăuntru şi inspectorul nu mai întîmpină nici un obstacol, închise uşa după el şi înaintă un pas:
— Bună ziua, salută el. Ce te uiţi la mine ca un diavol împieliţat, Fróny?
Împotrivirea ei îi confirmă justeţea reflecţiilor anterioare. Şi în afară de asta, observă dintr-o ochire schimbările din încăpere. Unul din colţurile camerei era drapat cu o perdea, ascunzînd un triunghi destul de mare, separat de restul camerei, şi nu părea să fi fost montată de un tapiţer. Perdeaua atîrna pe o simplă
frînghie cu capetele fixate în două cuie bătute destul de neîndemînatic.
— Ia te uită, spuse Čadek ridicînd mîna, ţi-ai făcut aici şi un separeu?
Fróny nu-l mai privea cu ochi de diavoliţă, ci ca zece diavoli la un loc. Era îmbrăcată într-un capot frumos, dar asta nu-l vrăji pe Čadek, care se mira cum de Fróny nu-şi dă drumul la gură, copleşindu-l cu înjurături, ca de obicei.
— Ce cauţi aici, la mine? întrebă ea calmă.
— Ţi-am visat azi-noapte perdeaua asta, Fróny, răspunse el. Arăta întocmai aşa. În spatele ei era ascunsă
o comoară. Cînd am încercat s-o trag de-o parte, a apărut un zmeu fioros care scrîşnea groaznic, şi m-am trezit.
— Pleacă imediat! scrîşni Fróny.
— Zmeul acela, fată dragă…
Fróny ridică glasul:
— Pleacă imediat! repetă ea. Nu ai dreptul să-mi violezi domiciliul!
— Zi şi tu ceva mai picant, Fróny, glumi Čadek înaintînd. Nu te mai recunosc.
Fróny îi tăie drumul. Respira greu. Čadek o prinse de mînă şi în clipa aceea dispăru toată bunăvoinţa de pe
faţa lui. Fróny se sperie la brusca schimbare. Ochii inspectorului fulgerau cu necruţare, trăsăturile îi erau împietrite, sprîncenele, încruntate mînios. Cu un gest experimentat o repezi pe fată la o oarecare distanţă.
— Viperă mică ce eşti, îi reproşa fără ură, de ce încerci să mă duci de nas?
Dintr-un singur gest, smulse perdeaua. Fróny se sprijini de măsuţa de radio şi nici nu crîcni, doar ochii ii ardeau ca doi cărbuni aprinşi.
— Ce-i asta? exclamă Čadek surprins.
După perdea se afla un pat lat. În pat era doctorul Chrudimský acoperit pînă la jumătate. Nu avea haină, nu avea cravată, cămaşa îi era descheiată la gît, iar părul ciufulit.
— În flagrant…! bolborosi Čadek ruşinat şi întoarse faţa speriată.
X
NU MAI ŞTIA cum se trezise afară. Nu păstrase clară
imaginea doctorului Chrudimský pe jumătate dezbrăcat, ci imaginea chipului frumos al Frónyei, care în ultima clipă a retragerii lui ruşinoase luase expresia cunoscută: şaizeci-şaptezeci la sută spaimă, în rest, o încăpăţînare semicopilărească.
În timpul acesta doctorul Chrudimský trebuia să fie la spital, pe asta se bazase şi detectivul Draboch! Îşi părăsise deci nu numai logodnica, ci şi obligaţiile de medic. Dădea de gîndit… Bătrînul doctor Havlasa va avea numai bucurii din partea viitorului său ginere! Se ştie că
inima de femeie este de nepătruns, dar cînd şi inima bărbatului se dovedeşte la fel, catastrofa devine inevitabilă.
Inspectorul Čadek dădea nemulţumit din cap, mergînd pe stradă, şi trecătorii începură să se uite lung după el.
Eşafodajul bine gîndit se clătina; dar în deducţiile inspectorului era prea multă logică spre a renunţa la ele cu una-cu două. În această afacere, Fróny era un factor executant, doctorul Chrudimský se afiliase şi el rolului.
Forţa motrice invizibilă rămînea tot Jirka Boček. Însă
ceva trebuia să se întîmple, un indiciu măcar tot o să
descopere armata asta de criminalişti! Nu era nici un detectiv şi nici un sergent de stradă care să nu cunoască
amănuntele cazului şi să nu fie mereu cu ochii-n patru…
Din ce în ce mai nefericit, Čadek luă tramvaiul în direcţia spitalului; ajuns acolo, arătă portarului legitimaţia.
— Doctorul Chrudimský este aici? întrebă el inutil.
Portarul telefona undeva, apoi îl anunţă că Chrudimský plecase pe neaşteptate. Cînd? După nouă şi jumătate:
portarul îl văzuse întîmplător tocmai cînd pleca…
Inspectorul lăsă portarului numărul de telefon, cu rugămintea să fie anunţat îndată ce doctorul Chrudimský s-ar întoarce. De acolo plecă la secţie. Confruntă atent momentele succesive: Dacă Chrudimský părăsise spitalul la ora nouă şi jumătate, nu putuse ajunge la Fróny mai devreme de ora zece. Čadek sunase la uşă cîteva clipe după ora zece şi jumătate. Şi acum nu-i rămînea decît să-l mire graba intimităţilor dintre cei doi. Ai fi zis că
doctorul Chrudimský se dezbrăcase de haina şi-şi scosese cravata încă din lift!
