— Urmăreşte-l pe doctorul Chrudimský, vezi ce face în timpul liber, ordonă inspectorul.
Draboch îşi notă cu atenţie cîteva detalii, după care îi spuse lui Čadek că doctorul Barák ar vrea să-i vorbească.
Čadek se duse la şef, bucuros că avea o noutate interesantă de comunicat. Dar nu apucă să deschidă
bine gura şi rămase uluit de ceea ce auzea de la doctorul Barák. Inspectorul sta nemişcat, ca ţintuit pe loc, şi biroul începu să se învîrtească ameţitor cu el.
— Cum? îşi reveni el cu o tresărire nervoasă.
— Doar îţi vorbesc ceheşte, repetă doctorul Barák.
Ambulanţa s-a întors goală. În casa lui Karta nu mai era nici un suflet viu, în afară de gîndaci. Nimeni nu ştie unde a dispărut bătrînul Karta.
IX
CERCETAREA MINUŢIOASĂ făcută sub supravegherea atentă a lui Čadek ţinu pînă seara tîrziu, fără să ducă la nici un rezultat. Bătrînul Karta dispăruse fără urmă.
Singur nu ar fi putut pleca. Čadek îl văzuse cu o zi înainte şi se convinsese de starea jalnică, de necontestat a bolnavului.
Toţi locuitorii sectorului cinci puteau afla ce se petrece.
Čadek nu avea de ce să ţină secretul profesional.
Dimpotrivă, spera că s-ar găsi indicii mai uşor dacă mai mulţi localnici ar şti cîte ceva. Din păcate, nici vecinii cei mai apropiaţi habar nu avuseseră de dispariţie înainte de descoperirea poliţiei.
Oare răpirea bătrînului Karta să fi intrat în planurile lui Jirka?
Čadek ajunse în patul lui noaptea tîrziu, mort de oboseală, frămîntîndu-se încă. Nu mai era vorba de duelul lui declarat cu inamicul Jirka Boček, ci pur şi simplu de apărarea deznădăjduită a onoarei profesionale.
Lui Čadek îi revenea mereu în minte Fróny, care fusese în vizită la bătrîn cu douăzeci şi patru de ore înainte.
Încercase probabil să-l îmbrobodească pe doctorul Chrudimský şi acesta se lăsase antrenat. Čadek se hotărî
ca a doua zi să se ocupe serios de Fróny.
Dis-de-dimineaţă era în picioare şi ajunse la secţie înaintea începerii lucrului în birouri, dornic de veşti proaspete. Nu află însă nimic nou, în afară de faptul că
urmărirea continuase toată noaptea şi era încă în plină
desfăşurare.
— Este la mijloc o vrăjitorie, oftă el, lăsînd din mînă
ultima hîrtie citită.
Îşi luă din cuier pălăria, cu gîndul să pornească spre Fróny. Era înainte de şapte jumătate şi spera s-o găsească la ea acasă. Ar fi dorit să asculte informaţiile lui Draboch despre mişcările lui Chrudimský, dar Draboch nu sosise încă la secţie.
Inspectorul sta să deschidă uşa, cînd intră ordonanţa de serviciu.
— Vă caută cineva, domnule inspector, anunţă el.
— Aşa devreme? se întunecă Čadek. Cine e?
— Domnişoara Brabencová.
— Fróny! clipi Čadek. Nu-mi puteam dori ceva mai grozav! Să intre!
— Şi mai e cineva, spuse ordonanţa, un domn.
— Cine anume?
— Doctorul Havlasa.
— Iar un doctor! E plină lumea de ei! Ce fel de doctor?
De unde?
— Nu ştiu. Vrea să vă vorbească. Un domn foarte serios, mai în vîrstă.
— Atunci spune-i, replică nervos inspectorul, că îl rog să aştepte şi dacă nu-mi rămîne timp să discut şi cu el, să nu se supere.
Şi Čadek îşi aruncă pălăria în cuier de la distanţă.
După o clipă intră Fróny. Cu paşi legănaţi, provocatoare, făcînd pe eleganta şi interesanta, cu totul altfel decît în compania doctorului Chrudimský.
— Te-ai sculat devreme, Fróny, o întîmpină Čadek. Ce veşti îmi aduci?
Nu-şi arăta cîtuşi de puţin nerăbdarea care-l mîna spre Fróny abia cu cîteva minute înainte.
