— Îţi mulţumesc, şopti Fróny.
Čadek nu putea şti că îi mulţumeşte pentru strîngerea de mînă.
— Cu ce pot să-ţi fiu de folos?
— Ai puţin timp?
— Pentru dumneata am.
— Îmi pare rău că îţi pretind atît de mult. Vino acasă la mine; am să-ţi spun totul acolo.
— Am maşina afară, vrei să mergem chiar acuma?
— Da.
Atunci doctorul Chrudimský chemă chelnerul. Trecu un timp, fiindcă nici un chelner din lume, cu rare excepţii, nu aleargă să facă nota de plată. Şi lumea nu aşteaptă nicăieri cu atîta stăruinţă să-şi scuture buzunarele ca în restaurante. Poate numai localul coanei Klouzanda făcea excepţie. Čadek încruntă din sprîncene.
Oare nu-l înşela instinctul că era vorba despre lucruri importante? Da ce Fróny nu vorbea chiar acolo? Bine, o să aibă răbdare, îşi zicea inspectorul. Filarea era inutilă.
Doctorul Chrudimský, oricum, îi va da informaţii precise.
Cei doi plecară fără să bănuiască prezenţa lui Čadek.
Bucuros, acesta comandă chelnerului un prînz copios şi se aşeză mai comod în separeul său.
Fróny era şmecheră! Trebuia să dea de capătul firului, pînă la urmă. Chrudimský devenise informatorul său şi în împrejurările date, reprezenta o excelentă compensare faţă de pierdutele servicii ale lui Karta.
Tot ce va. rămîne nobil la Fróny este dragostea ei. În rest, va fi mereu de rea credinţă, nu se va putea rupe de trecut.
Čadek rămase încă o oră în restaurant. Bău o cafea neagră şi citi de la cap pînă la coadă ziarele şi revistele aduse de chelner. Apoi începu să-l deranjeze afluenţa crescîndă a clienţilor. Trecuse de prînz şi domnişoare excentrice, întovărăşite de tineri domni se grăbeau să
profite de soare. Alergau prin local în costume de baie şi anunţau prin prezenţa lor superba aglomeraţie de după-amiază.
Cînd o fată grăbită îl stropi cu apa picurînd din părul ei ud şi revărsat peste umeri, Čadek se ridică. Căută şi el chelnerul, chiar cu mai puţine şanse decît doctorul Chrudimský. Îl descoperi în sfîrşit în bucătărie, unde, datorită legitimaţiei sale, pătrunse fără dificultate. Apoi căută o cabină telefonică; trebui să aştepte puţin, fiindcă
cei în costume de baie aveau multe convorbiri palpitante.
Formă numărul de-acasă al doctorului Chrudimský şi consideră un adevărat noroc faptul că doctorul se întorsese.
— Sînt în trecere pe lîngă casa dumneavoastră, spuse Čadek, pot să fac o escală?
— Ceva important, inspectore?
Întrebarea aceea neutră îi sună suspect lui Čadek.
— Nu, nu, mă gîndeam numai aşa… Nimic nou?
— Absolut nimic. Dacă vă grăbiţi, mă mai prindeţi. Cel mult într-o oră am plecat.
— Iertaţi-mă — insistă Čadek, mutîndu-şi nerăbdător greutatea de pe un picior pe altul — ştiţi, curiozitatea…
Ce mai face Fróny?
— Se comportă excepţional. Chiar azi dimineaţă am făcut o plimbare împreună.
—- Ce mai spunea?
— Nimic important. E cu gîndul la cursuri. Totul merge mai bine decît mă aşteptam. Pe scurt, porneşte atît de hotărîtă în noua viaţă, încît o s-o putem lăsa în pace, cu conştiinţa împăcată.
— Credeţi?
— Sigur că da; de ce vă îndoiţi?
— De nimic, mulţumesc. Deci aş trece degeaba pe la dumneavoastră, nu?
— În ceea ce-o priveşte pe Fróny, da. Altfel îmi face plăcere să vă văd, inspectore, de cîte ori aveţi ocazia, treceţi pe aici.
— Bineînţeles, răspunse Čadek şi lăsă îngîndurat receptorul.
După masă se ocupă cu anchetarea relaţiilor familiale ale Frónyei. Deocamdată îl lăsă deoparte pe doctorul Chrudimský, cu minciuna lui cu tot. Cercetînd, află că
Fróny era unicul copil al unei oarecare Františka Brabencová. Deci numele de Brabencová Fróny nu-l avea după tată, care figura în acte ca necunoscut. Tot actele spuneau că Jirka Boček provenea dintr-o foarte onorabilă
familie de lăcătuşi. Toate rudele erau oameni cumsecade, numai Jirka se dovedise oaia neagră a familiei. Nici nu putea fi vorba ca tatăl lui Jirka să se fi încurcat cu Františka Brabencová şi nici o altă combinaţie nu apărea posibilă. Gîndul secret al lui Čadek despre o eventuală
legătură de rudenie între Boček şi Fróny se dusese pe pustii. Acum trebuia să mediteze la felul în care îl va ţine în mînă pe doctorul Chrudimský; spera că tînărul nu va
face nici o prostie care să-i pricinuiască necazuri pe viitor. În sfîrşit, Čadek îl chemă la el pe detectivul Draboch.
